Poezia de vineri (2)

 Am primit de curând un volum de versuri scrise de Sfântul Ioan Iacob - Hozevitul

Volumul se numește POEZII și a apărut la Editura Babel, Bacău - 2013. Din el am extras poezia:

Crucea vietii omenești

Un creștin odinioară
Tot se căina mereu:
Grea mai este Crucea asta
Ce mi-a dat-o Dumnezeu!

Cum o dau nu-mi merge bine,
De necazuri nu mai scap,
Și muncesc din greu ca boul,
Până cad lângă proțap!

Iată, alții sunt mai leneși
Și trăiesc mai din belșug,
Numai mie (vorba aceea)

„boii nu-mi mai trag la jug”.

Și ofta creștinul nostru și
Mereu era cârtind,
Nimeni nu putea o dată
Să-l audă multumind.

Însă Cel de sus Părinte,
Care ajută pe *misel*,

Căutând din cele Sfinte,
Cercetatu-l-au pe el.

A trimis la el un Înger,
Noaptea, când dormea trudit,
Și luând pe om de mână,
L-a urcat pe deal la Schit.

Se făcea că este ziuă

Și erau numai ei doi,
Între niște Cruci frumoase,
Felurite dupa soi.

Unele erau de aur,
Altele de fier si lemn,
De argint si de aramă,
Fiecare cu un semn.

Zice Îngerul atuncea:
„Ia-ți o Cruce, care vrei!
Numai potrivește-o bine
Și te-ntoarce la bordei”,

Lacom el apucă-n grabă,
Cea de aur mai întâi
Începând s-o tăbârcească
Pe voinici umerii săi.

Dar nu-i chip ca s-o urnească
Și privind la ea cu jind
Se pogoară mai la vale,
La o Cruce de argint.

De prea multă, strălucire
Nu te poți uita la ea,
Dar voind ca s-o ridice,
Vede că-i nespus de grea.

Se mai uită, iar încearcă,

Pana ce își ia de seamă,
Să-și aleagă altă Cruce
Tot frumoasă, de aramă.

Dar în ciuda lui și aceea
Pentru dânsul este grea,
Cea de marmură mai tare,
Cea de fier cam tot așa.

Lângă ele mai la vale,
Vede sub un copăcel,
Cruce de stejar ușoara,
Numai buna pentru el.

O ridică, deci și pleacă,
Iară Îngerul pe drum
Îl întreabă pentru Cruce,
Dacă-i multumit acum.

Slavă Domnului, răspunde,
Tare-s mulțumit cu ea,
Căci din toate numai asta
Este după vlaga mea!

Îngerul atunci îi zice:
Omule nemultumit,
Pentru Crucea,vieții tale
Totdeauna ai cârtit!

Astăzi te-am adus anume
Ca să-ți fie semn,
Ca nici una nu poti duce,
Decât Crucea cea de lemn.

Asta este „Crucea vieții”
Dată ție de când ești
Deci, lui Dumnezeu dă slavă,
Și de-acum să nu cârtesti.

Cele de metale scumpe
Sunt a oamenilor sfinți,
Care sufăr pân'la sânge,
Întru grele nevoinți.

Iară tu cu sărăcia,
Lesne te vei mântui,
Dacă vei păzi credința
Și răbdând vei multumi!