duminică, februarie 17, 2013

Tochitura moldoveneasca

Ingrediente: - 500 g carne de porc - 250 g carnati afumati - 250 g ficat de porc - 1-2 rinichi - 300 g telemea de oi - 5 oua - 3-4 linguri untura - sare, piper - 10 catei de usturoi 
MDP: 
Se grijesc rinichii 
Se taie toata carnea imbucaturi 
Se incinge untura, se pune carnea la rumenit 
Se fierb cele 5 ochiuri romanesti 
Se rade branza 
Cand s-a rumenit carnea se adauga usturoiul sa mai sfaraie 
Se sareaza, pipareaza, se pune in 5 farfurii 
Se aseaza cate un ou pe fiecare farfurie, peste carne si se imbraca in branza rasa 
Aceasta este reteta Maestrului Radu Anton Roman, asa cum apare in cartea sa "Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti" 
 Eu am adaugat peste carne ceva bulion pregatit cu rosii din gradina si o canuta de vin.

apoi n-am adaugat branza de oi ci doar ceva iaurt de casa si mamaliguta.

Vinul a fost un cabernet oltenesc:


Ochiuri romanesti

Probabil cel mai recomandat fel de preparare a oualelor... sa nu se mai spuna despre bucataria noastra ca e nesanatoasa...
Se pune la fiert apa impreuna cu o lingurita otet si 1/2 linguita sare. Cand apa a clocotit se sparg ouale si se pun la fiert. Nu dati drumul oualelor direct in apa; folositi o farfuriuta sau un polonic.

Sunt gata destul de repede, ideea este sa se coaguleze bine abusul iar galbenusul sa ramana moale...


Se servesc calde, cu unt deasupra...
Noua ne plac mult langa tochitura moldoveneasca.


Mamaliga pripita

Pentru zilele in care nu aveti timp sa fierbeti mamaliga un ceas exista varianta "mamaliga pripita". O concesie trebuie insa sa faceti: mergeti cand si cand la piata si va aprovizionati cu malai taranesc, fin, pentru ca e mult mai gustos decat cel grisat iar mamaliga are cu totul alta consistenta. 
In rest, totul e simplu: Se pune apa la fiert cu un praf de sare. Cand apa clocoteste se adauga malaiul in ploaie (cam 300 - 350 g la 1 l apa). 
Aveti grija la cocoloase (eu le zdrobesc cu un tel din inox)!
Se lasa mamaliguta sa fiarba 10 - 15 minute timp in care se mai mesteca si se rastoarna pe un platou.
 photo DSCF2942_zps5d4a1a43.jpg

duminică, februarie 03, 2013

Sarai-gli, adică prăjitură de serai...

Radu Tudoran, "Toate pînzele sus!": Oamenii aruncau nisipul de zor si cel mai inimos, deşi cu spor mai mic, părea Ismail. Bucătarul se opintea în lopata, si-i povestea, gafaind, lui Haralamb, ca Ieremia stia, - mai fusese pe la turci, - cum se fac adevăratele saraigli la Stambul:
- Voi nu ştim ce estem saraigli; voi spuneam sarailie! Hi-hi-hi!
In dispretul lui pentru cofetarii ghiauri, Ismail ii amintea ascultatorului ca mancase odată, la Galati sau Braila, o asemenea sarailie si pe urma trei zile bause apa cu vadra, fără sa-si potolească setea si sa-i treacă sughitul. A, cu totul altceva se făcea la Stambul!...
 După cum povestea bucătarul, fireşte cu alte cuvinte, nefiind prea bine deprins cu graiul ghiaur, turcii ii spuneau prăjiturii lor sarai-gli, adică prăjitură de serai. Ea a fost nascocita de un cofetar vestit, pentru sultan si pentru femeile lui; dar cofetarul acela avea un ucenic şiret - si după ce-a invatat sa facă prăjitură de serai, pezevenghiul a fugit si a vîndut taina altor cofetari... Saraigliile la Stambul, după ce se coc, la un foc cu mare dibăcie potrivit, sunt gata poate numai pentru ghiauri. Credincioşii coranului, adevăraţi cunoscători la lucru bun, le pun in borcane cu miere si trandafir si asa le lasă zece zile, sa se îndulcească si sa se înmoaie ca puful. Numai după aceea le mănîncă si p-orma isi ling degetele, dînd har lui Allah. Dar asemenea sarai-gli poti sa mănînci si douăzeci, fără sa te prindă lesin la stomac si fara sa-ti fie sete ioc.
- Aferim, bre, asta sarai-gli!

Eu am pregatit prajiturile dupa indicatiile Maestrului Mihai Uica:  

 Voila:
 
Au fost atît de grozave încît soţul meu le-a mîncat aproape pe toate într-o singura zi.


Niko

Totalul afișărilor de pagină