sâmbătă, ianuarie 29, 2011

Pateuri cu osanza

Tot din seria gustarilor supercalorice...

Pateuri cu osanza - cele mai savuroase pateuri din lume! Nici un alt aluat, nici macar renumitul aluat frantuzesc cu unt, nu are atata fragezime si savoare. Nici pe departe!
Mie personal prajiturile cu osanza nu-mi placeau. In plus imi dadeau arsuri la stomac dar reteta doamnei Laura Laurentiu de care v-am mai vorbit si iarna trecuta este spectaculoasa. Am facut-o si refacut-o in nenumarate variante: foietaje cu zacusca, cu branza de oaie si iaurt, cu gem, cu branza dulce si stafide, etc
Anul trecut va povesteam ca faina pe care am folosit-o capatase umezeala si rezultatul final nu a fost unul de nota 10 (la aspect) asa ca e important sa folositi o faina uscata si obligatoriu trebuie sa fie cernuta inainte de a fi folosita (daca o cerneti de doua ori e chiar mai bine). Un alt punct important este cutitul cu care portionati aluatul: obligatoriu trebuie sa fie incins.
Reteta:
Se pregatesc doua aluaturi: unul in care amestecam 600 g osanza (in prealabil trecuta prin masina de tocat de doua-trei ori) cu 300 g faina. Se mesteca cu o lingura din lemn si se depoziteaza la rece. Aluatul al doilea: faina cernuta se pune intr-un vas. Se face o gropita in mijloc in care se adauga 4 galbenusuri, un varf cutit sare, un varf cutit bicarbonat de sodiu, 100 g iaurt (eu am folosit lapte batut), doua linguri zahar (vanilat in casa) si apa rece. Se framanta aluatul si se lasa si el la odihna in frigider pentru o jumatate de ora. Aluatul cu osanza se imparte in trei parti si fiecare din aceasta parte se intinde peste aluatul cu oua si iaurt  (ca la orice aluat foietaj se intinde aluatul II, se unge, se impacheteaza si se da la rece pentru o jumatate de ora). Se repeta operatiunea de inca doua ori.
Dupa ultima perioada de odihna se pot pregati pateurile.
Pentru umplutura cu branza dulce am folosit urda dulce in amestec cu stafide si ceva zahar pudra.
Se coc pateurile pana capata o culoare ruginie.
Se lasa apoi pe servete din hartie pentru a elimina surplusul de grasime.
Se pudreaza cu zahar si se servesc.


Niko

luni, ianuarie 24, 2011

Tortilla de patatas a mi manera :)

Desi sunt la dieta nu ma pot abtine sa nu "sar calul" cand si cand. Astazi va propun cea mai gustoasa dar si consistenta reteta de omleta pregatita de mine intr-o seara in care am cedat senzatiei de foame (are milioane de calorii dar zau ca merita incercata):

  • 5 cartofi
  • 5 oua
  • 2 cepe
  • 1 ardei gras 
  • sare, piper, ulei (de masline eventual)
MDP:
Cartofii se feliaza si se calesc in ulei impreuna cu ceapa si ardeiul gras (ceapa si ardeiul se taie fasii inguste):

Oale se bat bine cu telul dupa ce au fost asezonate cu sare si piper:

Dupa ce legumele s-au inmuiat se inlatura surplusul de ulei si se adauga ouale:


Se coace omleta pe ambele parti (cu ajutorul unei farfurii se rastoarna omleta si se reaseaza in tigaie). Se serveste cu muraturi pentru ca tot suntem in miezul iernii:

Grozava!
In reteta originala de tortilla de patatas nu se adauga ardei gras iar cartofii se feliaza foarte, foarte subtire. Mie insa imi place mai mult varianta expusa.

Niko

duminică, ianuarie 16, 2011

Mi-e dor

Mi-e tare dor de primavara.
Desi acum cateva saptamani asteptam cu nerabare zapada acum abia astept sa renasca natura. Mi-e dor de verdele crud al primaverii si de cantecul vesel al pasarelelor. Mi-e dor de gradina bunicii asa cum am gasit-o in  2008:

 






Idei creative III

Am cumparat in urma cu cativa ani un set de sticle ondulate din Metro. La vremea respectiva credeam ca o sa-mi fie de folos in bucatarie dar nu a fost sa fie asa. Sticlele erau destul de fragile si incomode asa ca pana sa le pictez asa cum v-am aratat in seria trecuta au mai suferit o transformare:

Dupa o curatenie generala in camara in loc sa  duc la tomberon diverse pungi cu cereale, gris, malai, tarate, frunze de dafin, seminte de coriandru am incropit aceste decoratiuni. Am mai folosit, e drept, pitre si nisip decorativ.


Niko

Repaus II

Cred ca Betuta e cumva inrudita cu ursul carpatin. Aceasta  este singura activitate a ei pe timp de iarna:



S-aveti o duminica placuta!
Niko

sâmbătă, ianuarie 15, 2011

Cornuri cu untura

Categoric cele mai pufoase si gustoase cornuri din cate exista. Untura proaspata de porc e ingredientul cheie.
Ne trebuie:
  • 1 kg faina
  • 50 g drojdie proaspata
  • ~1+1/2 cana lapte
  • 2 oua
  • 100 g zahar
  • un praf sare
  • 6 linguri cu varf de untura

MDP:
Drojdia se amesteca cu zaharul. Faina se cerne de doua ori. Se aseaza apoi intr-un vas larg si se face in mijlocul ei o gropita in care se adauga: drojdia, ouale, untura, sarea, laptele si untura. Se mesteca la inceput cu o lingura de lemn iar apoi cu mana. Se framanta un aluat elastic si nelipicios.  Se lasa apoi aluatul sa se odihneasca (pana se incinde cuptorul). Se portioneaza si se formeaza cornuri. Eu le-am umplut cu minunatul gem de prune cu migdale a carui reteta n-am apucat sa v-o arat. Se lasa cornurile la dospit in tava cca 40 minute (ca sa grabim timpul de dospire punem cornurile in cuptorul incins dar cu focul oprit!!!). Dupa ce s-au dospit se ung cu un ou batut bine cu o lingurita de apa si se coc:

Datorita unturii de porc au fost pufoase si in ziua urmatoare.
Niko

Macrou cu garnitura de orez

O reteta banala dar atat de gustoasa...
Pentru peste:
  • 1 kg macrou congelat (sau ce alt peste va place)
  • 4 cepe mari
  • zeama de la doua lamai
  •  sare, piper
  •  putin ulei
  •  o cana apa (sau supa daca aveti)
Pestele se curata si se portioneaza, ceapa de curata si se taie julienne. Intr-o tava care merge la cuptor se aseaza in "pat" ceapa, peste ceapa se aseaza bucatile de peste, se condimenteaza totul si se stropeste cu zeama de lamaie. Se adauga apoi uleiul si apa. Se lasa la cuptor pana ce pestele devine auriu:


Pentru garnitura de orez cu mazare (al carei gust m-a cucerit for ever) m-am inspirat de la emisiunea Turkish cuisine de pe Euforia.
  • 1/2 pachet unt
  • un pahar orez
  • un praf sare semigrunjoasa (de mare)
  • doua pahare apa
  • cca 200 g mazare congelata
Intr-o craticioara se pune la incins untul. Cand untul e topit se adauga paharul de orez (ales si spalat in prealabil). Focul trebuie sa fie mediu. Se mesteca orezul pentru a se cali uniform. Dupa ce orezul s-a calit se adauga apa si praful de sare. Se acopera vasul cu un capac si se reduce focul la minim. Mazarea congelata se adauga in ultimele 5  minute de fierbere, adica: peste orezul aproape fiert se adauga mazarea, se aseaza deasupra un prosop de bucatarie din hartie si apoi se pune capacul vasului. In acest fel mazarea se va fierbe in aburi si nu se va sfarama iar gustul final al garniturii va fi desavarsit.


S-aveti pofta!
Niko

luni, ianuarie 03, 2011

Idei creative II

sau ce vraji a mai facut nevasta mea :))

Candela:

Se ia un pahar obisnuit, se sterge cu alcool (sanitar) si cu ajutorul unei pensule si a unui aracet care devine transparent cand se usuca (Bic folosesc eu) se lipesc mici bucatele din hartie (puteti folosi hartie creponata, igienica, de orez, servetele, ziare, reviste, depinde de imaginatia fiecaruia). Dupa ce se usuca lipiciul se aplica straturi succesive de lac incolor (la intervala de cca 12 ore, adica inainte de aplicarea unui strat de lac obiectul trebuie sa fie perfect uscat si neted, ceea ce inseamna ca dupa uscarea fiecarui strat de lac obiectul se smirgheluieste). V-am zapacit? Succesiunea operatiilor este asta: se aplica lacul, se lasa la uscat, se smirgheluieste, se aplica din nou lac si tot asa pana rezulta un obiect fin si lucios, straturile de hartie sunt ascunse bine in masa de lac iar obiectul arata ca si cum ar fi fost cumparat de la cine stie ce boutique.

Sticla decorativa (inca nefinalizata):
Tehnica de lucru este aceeasi dar de aceasta data am aplicat pe hartia uni mici decupaje de pe o hartie pentru cadouri. Am incercat sa creez elemente decorative comune pentru mai multe obiecte.


Cesti de portelan (aflate in fazele intermediare de lacuire):
Cescutele noastre de cafea primite cadou de la matusa sotului meu. Erau delicate asa, simple, dar cum m-a patruns si pe mine microbul decoratiilor handmade n-au avut nici o sansa:

Cu tehnica servetelului despre care puteti citi pe larg aici, aici, aici, aici, aici sau aici am decorat o sticla de sarbatoare (sticla ce trebuia sa gazduiasca de sarbatori o crenguta de brad dar n-am reusit sa o finalizez la timp):

Si cu aceeasi tehnica a servetelului am decorat si o banala tava din inox (tot cu motiv de iarna):

Nici tava nu e in faza finala asa ca n-a avut norocul sa suporte nici macara o particica din muntele de prajiturelele gatite de Craciun.
Mai am in lucru ghivecele de flori asa ca o sa revin cu imagini.


 Va pup!
Niko

duminică, ianuarie 02, 2011

La multi ani!

Bine v-am regasit in 2011! 
Sper ca ati pasit cu dreptul in Noul An. Eu am inceput Anul cu o emotie uriasa in suflet (asa cum de multa vereme nu mi s-a mai intamplat). 
Va povesteam acum cateva zile ca nu stiu cum vor fi pentru noi sarbatorile. Ei bine, au fost minunate!!!  
Dupa Sarbatoarea Craciunului in care am fost la biserica impreuna cu mama, am ascultat colinde prin minunata voce a parintelui nostru, am impartit bucate vecinilor din bloc
 
 ne-am adunat in jurul SFINTEI MESE si ne-am bucurat de grozavele preparate din porc (soric, caltabosi, piftie, pateuri fragede cu osanza, sarmalute si friptura din muschi si carnat) insotite de o uriasa paine floarea-soarelui a carei reteta o gasiti aici

Minunat! Un Craciun cald si domestic, o bucurie tainica impartita cu toti cei din jur...
Sursa framantarilor noastre din decembrie 2010 a fost starea de snatate a bunicii. Acum o luna a facut un accident vascular si la varsta ei de peste optzeci de ani putea fi fatal. Mai mult, starea ei a fost critica, medicii s-au declarat neputinciosi, mama si surorile ei s-au preatit pentru ce putea fi mai rau. Au pazit-o timp de aproape trei saptamani, i-au cumparat chiar si cosciug. Doua candele au fost mereu aprinse iar bunica a facut multe drumuri intre lumea de aici si cea de dincolo. Asta a fost si motivul pentru care noi "copiii" ne-am ocupat de taierea porcului in lipsa mamei. Norocul nostru au fost vecinii care au sarit cu mic, cu mare, sa ne ajute (cine locuieste la tara stie despre ce vorbesc) pentru ca animalul sacrificat a avut peste 150 de kg.
Mama si matusile au facut criza de fiere in tandem (pe fondul oboselii) si pentru ca bunica in agonia ei le tot repeta ca nu gaseste drumul au chemat mai multi preoti sa ii citeasca. Preotul din sat chiar le-a cerut enoriasilor prezenti la slujba de Duminica sa se plece in genunchi si sa se roage pentru sufletul bunicii. Si Dumnezeu a ajutat! Incet, incet, bunica a inceput sa manance, sa vorbeasca, sa zambeasca... iar in seara de 31 decembrie a anului trecut matusa m-a sunat si mi-a spus: mamaie e bine, a baut o tuica, a mancat o portie de piftie si doua de salata boeuf si e pregatita sa intampine Anul Nou cum se cuvine. Ei? Inutil sa va mai spun ce bucurie m-a cuprins. De cand ma stiu bunica a fost un model pentru mine: de vointa, de credinta, de rabdare, de daruire, de iubire neconditionata... La final de 2010 mi-a mai daruit o lectie de viata, un impuls, de care se pare ca aveam nevoie. M-am gandit: daca bunica la varsta de 88 de ani si in conditiile ei de sanatate are asa o pofta de viata atunci noi n-avem nici cea mai mica scuza sa nu fim veseli si puternici.
Asa ca l-am intampinat pe 2011 cu bratele deschise si cu hotararea sa nu ma mai lamentez de nimic, sa fiu vesela, optimista, mai atenta la nevoile celor din jur si mai putin introvertita.

In lumea virtuala m-am mutat in casa noua cu tot cu entuziasmul lui 2011 :))
De acum ma gasiti aici: http://nikosnewhomeblog.blogspot.com si chiar va rog sa ma gasiti pentru ca o sa renunt la domeniul de la Google asa ca e posibil ca acest blog sa dispara in circa doua saptamani.

Va pup,  va iubesc si va doresc din toata inima: An Nou fericit!
Niko

Totalul afișărilor de pagină