marți, iunie 30, 2009

Strudel cu mere calite


Ingrediente:
  • - aluat tip foitaj pregatit in casa sau un pachet aluat foitaj din comert (dar sa nu cititi eticheta cu ingredientele pe care le contine, altfel o sa va stea in gat)
  • - un borcan de 800 g mere calite la borcan (pregatite din toamna) sau mere ROMANESTI calite cu zahar, unt si scortisoara
Aluatul se portioneaza si se intinde cu sucitorul cat e lungimea tavii, se pune umplutura de mere pe o latura si se formeaza suluri. Se aseaza in tava de la aragaz:
Se ung sulurile formate cu ou amestecat cu lapte si se coc pana devin aurii:

Desertul se portioneaza dupa ce s-a racit si se serveste (iarna, cand afara e ger "de ingheata pietrele" iar in casa cald si din cand in cand se aud lemnele trosnind in foc):

Aluat tip foitaj

Tot mai multe gospodine aleg sa cumpere aluatul pentru placinte sau saleuri in loc sa il prepare in casa. Cele mai multe fac asta din lipsa de timp. Le inteleg perfect, mai ales ca prepararea unui aluat frantuzesc in casa inseamna impachetarea aluatului cu grasime la intervale repetate de timp. In plus e nevoie de multa pricepere in a stabili corect raportul grasime-faina care nu e intotdeauna acelasi si de care depinde 100% rezultatul final.
Dar... aluatul din comert pe langa faptul ca e pregatit cu margarina are tot felul de ingrediente pentru conservare si potentare de arome, inclusiv aditivul cancerigen "guma guar".

Asa ca... m-am gandit sa va fac cunoscuta o reteta usoara pentru un aluat de casa gustos si mai putin periculos:

Ingrediente:
  • 250g faina
  • 250 g unt
  • 250g branza proaspata de vaci
  • sare
Mod de preparare:
Se trece branza printr-o sita inoxidabila si se amesteca cu untul moale. Se adauga faina si putina sare, apoi se framanta repede pana se obtine o coca omogena. Se lasa la rece 2-3 ore. Se pune aluatul pe planseta de lucru presarata cu faina, se intind foi cu grosimea de 5 mm si se modeleaza dupa preferinta. Atentie insa la copt, in primele minute nu se deschide cuptorul.

Reteta ii apartine Maestrului Nicolae Olexiuc Colea si am gasit-o in cartea "Retetele lui Colea" pe care o puteti comanda la Editura Teora.

Later edit:
 

miercuri, iunie 24, 2009

Adio cos!

Cum va spuneam in alta postare acest cos a fost cumparat (prietenii stiu mai bine...) special pentru Betuta numai ca ea l-a ignorat cu buna stiinta de la inceput. Din dorinta de a-l face atractiv pentru ea acum ceva vreme l-am decorat cu o perna si in prima faza parea ca ii face placere sa se odihneasca in el. Si-a pierdut insa interesul foarte repede iar eu nu intelegeam de ce. Dupa ce am fotografiat-o mi-am dat seama: s-a ingrasat si nu are locMititica de ea ...

2009_05280021 copy

miercuri, iunie 10, 2009

Galuste cu ... mere

Eu, desi olteanca, n-am mancat niciodata galuste cu prune. Bunica mea facea coltunasi, papanasi, dar niciodata galuste cu prune. Stiam ca sint foarte gustoase si cum am vazut la Diana galustele cu gem m-am hotarat sa nu mai aman prepararea lor.
Asadar reteta am gasit-o la Diana si vroiam sa ii fac sotului meu o surpriza (e desertul pe care il pregatea bunica lui) doar ca m-a luat valul si am scris despre asta pe blog. Surpriza mea a fost zero insa finalul a fost unul fericit pentru ca galustele au iesit bune, bune, bune!!!!

Ingrediente:

  • 1 kg de cartofi
  • 2 oua
  • 300 g faina 000 (eu am pus in amestec faina si gris)

Mod de preparare:

Diana spune asa: cartofii fierti in coaja se curata si cand sunt calduti se trec prin razatoarea mica. Ii framantam cu sare, ou si faina (in cazul meu 4 linguri gris, sare, oua si faina). Apoi se face din aluat un sul din care se taie felii ce vor fi aplatizate. In mijloc punem umplutura din gem de prune (eu pentru ca nu m-am invrednicit sa le fac atunci cand aveam prune uscate le-am facut astazi cu felii de mere uscate - pe primele am incercat sa le fac cu gem dar nu aveam la Craiova decat un magiun subtire si mi-a fost destul de greu sa le lucrez):Facem galustele pe care le fierbem in apa clocotita si usor sarata.Intr-o tigaie topim jumatate de pachet de unt, mai adaugam vreo 4 linguri cu ulei si cand e incins punem pesmet. Amestecam de vreo 2-3 ori si dam deoparte, sa nu se arda.
Trecem galustele prin pesmetul parfumat cu unt, apoi presaram zahar tos (eu am mai adaugat 1 plic zahar vanilat si un praf scortisoara). Am servit galustele langa o socata rece. Betty a primit surplusul de pesmet.

Diana, multumim pentru poveste si pentru reteta! E un desert nemaipomenit la gust si rapid, asta fara sa mai amintesc ca nu necesita coacere (deja e foarte cald si nu cred ca voi mai porni cuptorul in urmatoarele luni).

Plantele mele


Curtea de la tara e atat de insorita incat plantelor le merge din plin. Au rasarit freziile, gladiolele, regina noptii, florile de piatra, au inflorit anemonele, bujorii, lamaita si ... trandafirii.
Nu acelasi lucru pot sa spun despre planetele mele de la Craiova. Nu stiu de ce dar aproape nici o floare cumparata din supermarket nu rezista la mine. Am cumparat ingrasamant, le-am udat regulat, degeaba: dupa cateva zile devin anemice, palesc si mor.
Mai am in casa doar cateva flori pe care mi le-a dat bunica de pomana, vreo doua pe care le-am primit cadou cu diverse ocazii si alte cateva pe care le-am prins prin lastar si le-am ingrijit pana s-au facut mari. Astazi m-am ocupat putin de ele. Le-am tuns pentru a le improspata, le-am dus pe rand la baie si le-am facut dus (erau cam prafuite) apoi le-am mutat in casa pentru ca in balcon deja e foarte cald:
Dracena a crescut atat de mult incat ne gandim sa o mutam la tara:Mai avem un ficus (acum tuns si el, nu apare in fotografii pentru ca era in cada) si un trandafir japonez care deocamdata sta in balcon (lui ii place lumina dar daca da semne ca nu ii merge o sa il mut si pe el).
Am mai plantat astazi un amestec pitic (nu stiu ce o sa iasa pentru ca pana acum nu mi-au mers deloc plantele crescute din seminte).
Si pentru ca tot s-a facut loc in balcon am amenajat pentru draguta de Betty un colt (am pus in cosul ei pe care l-a ocolit cat a putut pana acum o perna invelita intr-o rochie de plaja).
Se pare ca ii place...











Jurnal de calatorie I

Asa cum va spuneam, la sfarsitul asta de saptamana aveam planuit sa mergem la Olanesti. Am vazut prognoza meteo in care se preciza clar ca sambata vor fi ploi in toata tara iar duminica vreme insorita asa ca ne-am spus: as, ploaie de vara, trece repede si noi ne plimbam fericiti. Si cum altfel ne-am fi putut gandi cand in Craiova sunt de mult temperaturi exagerat de mari?
Am plecat cu atatea bagaje ca ne-ar fi ajuns pentru o saptamana incheiata dar... o saptamana de vara. Aveam tricouri, pantaloni scurti, palariute si ochelari de soare, etc In ultimul moment am luat cu noi si doua pulovere (ca poate o sa fie racoare seara...).
A inceput sa picure de cum am plecat si a plouat continuu tot drumul. Noi tot speram ca se opreste dar pe masura ce inaintam spre Valcea cerul era plumburiu si stropii tot mai mari. Ne imbarbatam unii pe altii: sigur in Olanesti e vreme buna!!! N-a fost asa! Ploua si acolo de parca era toamna tarzie si cum am ajuns la pensiune l-am intrebat pe administrator:
- Ploua de mult?
- Oho, de aseara!
Ploua torential, abia au adus baietii bagajele. In camera era frig si umezeala, domnul administrator lasase geamurile si ferestrele deschise pentru aerisire cu mult inainte sa ajungem noi. Cristina tremura asa ca V. a asezat-o sub pilota:
Saraca fata, noi o terorizam cu intrebarile:
Ce zici? Nu-i asa ca e frumos aici?
Frumos era, cand am ajuns pe terasa si am privit muntele si ceata care se ridica am vibrat de emotie. Am tras adanc aer in piept si apoi am pus mana pe aparatul de fotografiat:
La ora trei inca ploua dar pentru ca nu mai aveam rabdare eu si sotul meu am iesit sa ne plimbam catre izvoare. Am cumparat o umbrela si am pornit. Centrul statiunii era pustiu. Ne-am oprit la primul grup de izvoare. Am gustat din ape si ne-am adapostit putin. Ploua parca si mai tare. La fiecare izvor era un anunt de genul asta (dar despre acest lucru o sa scriu o postare separata).
Am gasit si ceva schimbari fata de vara trecuta: pe aleea catre izvoare s-au schimbat bordurile.
La izvorul 24 am intalnit in sfarsit oameni (pana atunci credeam ca suntem singuri in statiune).

La intoarcere am fost din nou doar noi si muntele. Pe la 5 in sfarsit s-a oprit ploaia dar a continuat sa fie frig. Am reintregit gasca si am plecat sa colindam statiunea. Prima destinatie a fost Biserica lui Horea. De aici am incercat sa surprindem pensiunea la care am fost cazati (n-am prea reusit din cauza brazilor):
Iar apoi izvoarele (din nou):Am pornit spre Lacul cu nuferi si "Vila 1 Mai" (unde am vazut pentru prima oara lamaita roz):


Se mai animase putin statiunea iar noi am observat ca in mers ne e ceva mai cald asa ca am continuat sa ne plimbam. Dintr-o alta parte a statiunii am avut in sfarsit explicatia pentru vremea rece (pe creste era zapada):Am trecut pe langa biserica din Olanesti (deschisa pentru slujba de seara):Si am admirat casele din statiune dichisite si pline de flori (asa cum e si biserica):

 


Am plecat tarziu catre "casa":Am privit cerul. Soarele era bine ascuns de nori:Am facut haz de necaz pentru toate hainele subtiti pe care le aveam la noi, ne-am bagat in paturi pana la nas dar n-am dormit aproape deloc din cauza frigului.
In dimineata urmatoare insa a aparut soarele. Aceeasi terasa, aceiasi munti dar, ce diferenta!
O vreme minunata pentru excursie!

Jurnal de calatorie II - Sfanta Manastire dintr-un lemn

Inainte de a va arata fotografiile facute de noi va las sa ascultati istoria Manastirii si a Sfintilor care au slujit-o:
Nu e impresionant?
Manastirea dintr-un lemn este de fapt este construita dintr-un stejar secular cum sunt si cei din jurul Manastirii. Unul din ei a cazut si din ramurile lui s-a construit masa Apostolilor. Poarta Manastirii este din lemn sculptat cu motive romanesti iar dincolo de ea urmeaza o alee din piatra. De-a lungul ei sant salcii curgatoare. Manastirea este loc de rugaciune pentru aviatori si marinari. Inca de la intrare am gasit steagul Romaniei si insemnele marine.
Peste tot piatra, lemn, flori, brazi,liniste, bucurie si Dumnezeu!



Jurnal de calatorie IV - Sfanta Manastire Bistrita Olteana

Nu e pentru mine bucurie mai mare decat sa va vorbesc astazi, de marea sarbatoare a Rusaliilor, despre Sfanta Manastire Bistrita Olteana.
Ctitorita de boierii Craioveşti Mânăstirea Bistriţa datează din jurul anului 1490. In 1497 marele ban Barbu Craiovescu a cumparat si a adus de la Constantinopol moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul. De atunci moastele apara acest complex monahal si satele din jur. Am citit undeva ca la un moment dat s-a incercat mutarea moastelor in alta parte dar satenii s-au opus. Barbu Craiovescu s-a convertit la viata monahala sub numele de Pahomie. Mai tarziu (prin 1512) a construit si un schit : Schitul Pahomie la poalele masivului Buila (loc ce apartine de Baile Olanesti), ceva mai sus de schitul Iezer.
Foarte important mi se pare faptul ca aici, la Bistrita, s-a instalat prima tiparniţă din Ţara Românească, a ieromonahului Macarie, precum şi o legătorie de cărţi bisericeşti. Aici - după opinia unor cercetători - s-a tipărit în 1508 "Liturghierul slavon" al călugărului Macarie, prima carte tipărită pe pământ românesc. Din 2003 s-a deschis în incinta mânăstirii Bistriţa un Muzeu al tiparului şi cărţii bisericeşti vâlcene.
De-a lungul timpului biserica a fost avariata de razboi (expeditia condusa de Mihnea cel rau), cutremur, a fost restaurata, transformata in manastire de maici iar apoi desfiintata. Dincolo de toate insa s-au gasit mereu resurse pentru refacere ei ca loc de slujire a Domnului si a Sfantului Cuvios Grigorie Decapolitul despre a carui viata puteti citi cateva cuvinte aici .
Am gasit manastirea exact asa cum o pastram in minte si in suflet. La intrare o scrisoare-indemn pentru cei care ajung aici si oricine citeste stie ce are de facut. In plus, biserica e atat de primitoare iar moastele Sfantului continua sa faca minuni pentru credincios.
In apropierea Manastirii Bistrita se afla Schitul Papusa iar daca strabati cheile raului Bistrita ajungi la Manastirea Arnota. Noi n-am mai urcat la Arnota (e pentru a doua oara cand ne propunem sa ajungem si nu reusim, poate a treia oara avem mai mult noroc!).


Jurnal de calatorie III - Manastirea Surpatele

Manastirea Surpatele are hramul Sfanta Treime si dateaza din secolul XVI. Pe site-ul "Episcopia Ramnicului" am citit ca ultimele imbunatatiri i-au fost aduse intre anii 1958-1959.
Alba, simpla si frumoasa aceasta Manastire asezata intre munti e o adevarata binecuvantare pentru cei care-i calca pragul:
Pentru ca se afla la doar 3 km de Sfanta Manastire dintr-un lemn am prins o parte din slujba si aici.

Jurnal de calatorie V - Manastirea Hurezi

Manastirea Hurezi este unica in sud-estul Europei datorita stilului arhitectural. Veche, de sute de ani, ea se afla astazi in patrimoniul UNESCO. Sfatul meu este acesta: daca va hotarati sa vizitati manastirea nu o faceti in fuga asa cum am facut noi pentru ca e mare pacat. Complexul are o intindere mare (peste 3 ha) si e pazit de ziduri din piatra precum cetatile medievale. Stilul brancovenesc se regaseste in toate elementele arhitecturale. Clopotele au incrustate in ele numele lui Constantin Brancoveanu iar biserica are in interior picturile murale originale (pastrate foarte bine pana astazi in cea mai mare proportie). Din interiorul bisericii nu avem fotografii pentru ca era interzis sa filmezi sau sa fotografiezi.
M-a coplesit frumusetea acelor locuri iar aparatul de fotografiat mai mult truncheaza decat sa redea aceasta frumusete.
Se spune ca numele manastirii vine de la o pasare de prada numita huhurez si al carui cantec era ascultat de mesterii care lucrau la ridicarea ei. De teama turcilor lucrarile se desfasurau doar noaptea.

Ei, cam asta am reusit sa surprindem noi:


Manastirea Polovragi

Manastirea Polovragi este asezata intr-o zona deosebit de frumoasa: in apropiere de cheile Oltetului, la poalele muntelui Piatra Polovragilor:Poarta este din lemn sculptat cu multa maiestrie:Pe ea se poate citi:"Bine este cuvantat cel ce vine in numele Domnului"
Dincolo de poarta, aceeasi atmosfera calda si sfanta pe care am gasit-o in fiecare din manastirile vizitate:
Biserica (construita in stil bizantin) este acum intr-un proces de restaurare:
In anul 2005 s-au implinit 500 de ani de la terminarea lucrarilor de constructie a Sfintei Manastiri Polovragi.
La aproximativ 1 km de manastire se afla cheile Oltetului si pestera Polovragi. Pentru ca era tarziu iar locul era ticsit de autocare cu excursionisti noi am renuntat la vizitarea pesterii (mai bine zis am amanat pentru o alta data) si am plecat catre casa. Inainte de a pleca insa am trecut sa cumparam lumanari si sa schimbam cateva cuvinte cu Maica Marta. Am gasit-o la fel de joviala si senina:
- Maica Marta?
- Ooo, ce mai faceti domnilor? (zambeste) Bine?
- ...
- Bine?
- Da (cu jumatate de gura)
- Maica, nu va faceti griji, Domnul ne are in paza si pana la urma toti facem bine!
Pe masura ce ne-am departat de munti atmosfera era tot mai calda si mai apasatoare dar cand am trecut granita Dolj-ului campia era nesfarsita si soarele naucitor: indicatoarele "Craiova xx km" nu aveau nici un sens, simteam din plin ca suntem acasa!

Salata simpla de capsune

Am asteptat cu atat dor capsunele noastre, rozalii, moi si parfumate incat atunci cand au aparut le-am pregatit in variate feluri. Prima data le-am mancat simple, apoi cu adaos de zahar vanilat iar apoi ca salata.
 
Ingrediente:
  • - capsune
  • - zeama de lamaie
  • - miere
Proportiile le alegeti singuri in functie de gust. Se lasa salata la frigider cateva ore inainte de a fi servita. Se poate prepara si cu alte fructe.

Pofta buna! 

De pe la tara



a inflorit Clematita desi e usor anemica anul asta pentru ca in primavara am replantat-o
ciresele sunt parguite
la fel si coacazele
s-au copt dudele (nu mai mancasem de ani buni)
si visinele sint aproape coapte; am cules cateva si am pregatit o inghetata dupa reteta Irinei a fost
delicioasa...
si cateva imagini din gradina... ceapa (are buruieni dar am inteles ca daca o mai plivim se maneaza), vinetele si ardeiul iute, falolea fideluta broccoli, sfecla rosie, cimbru si mazarea (fara teci pentru ca am cules-o deja) si rosiile( pe care le ingrijeste cu drag sotul meu)


In rest... caldura mare, mon cher




Am mai cusut... - goblen IV

Zilele trecute am terminat "Maini in rugaciune":


Urmeaza sa il inramez si sa il asez pe perete (are deja un loc stabilit - o sa va spun povestea lui).
De curand am descoperit un site frantuzesc cu diagrame pentru tablouri. Evident, nu m-am putut abtine sa nu downloadez cateva si sa incep sa le cos. Primul a fost acest spiridus:

Sunt acolo o gramada de tablouri de care m-am indragostit, multe din ele dedicate copiilor.
Am incercat sa adun aici pentru mamicile cu copilasi cateva modele care includ cifre, litere sau diverse teme educative dar se pare ca nu pot copia link-uri de pe site.
Oricum, va urez spor la lucru si un sfarsit de saptamana placut!

Dulceata de coacaze negre



S-au copt coacazele la tara si din cele cateva care au "scapat" nemancate am facut o dulceata bine legata. In cartea de bucate scria ca in prima faza trebuie indepartati samburii coacazelor cu o sarma inoxidabila. Am trecut peste etapa asta pentru ca insemna prea multa migala. Am spalat fructele, le-am zdrobit si am adaugat peste ele o cantitate egala de zahar. Le-am lasat peste noapte la rece. In dimineata urmatoare aveam o masa gelatinoasa frumos colorata si cu un gust acrisor:Coacazele contin foarte multa pectina. Din acest motiv dulceata se leaga extraordinar de repede asa ca nu e nevoie sa fie fiarta indelung. Am pus amestecul la foc mic. Dupa cateva minute arata asa:
 
Pentru o dulceata mai zemoasa se poate dilua amestecul de fructe si zahar cu apa: la 1 kg fructe cu zeama se adauga 1 kg zahar si 1 cana de apa.

Dulceata se pune in borcane care se capacesc si cat sunt fierbinti se tin cateva minute cu gura in jos. Apoi se invelesc borcanele in prosoape groase si se tin intr-un loc caldut pana se racesc.
Se transfera in camara.

Fursecuri pentru cafea sau ceai

De ziua mea am primit de la sotul meu o presa pentru fursecuri.

O minune! Am facut mai multe feluri: cu unt, cu ciocolata sau in varianta simpla pe care o stiu de la mama si pe care am mai postat-o.

Presa se foloseste pentru aluaturi "care curg" si are avantajul ca poti coace fursecuri egale in forme foarte diverse.

Pentru fursecurile simple am mixat ingredientele (5 oua, 6 cesti faina, 5 cesti zahar tos, 5 cesti ulei si arome) am pus aluatul in presa si am format fursecurile. Le-am copt foarte repede (in cateva minute sunt gata!!!) si le-am depozitat in cutia pentru fursecuri. Se pot pastra in acest fel 1 luna.


Am facut floricele, inimioare, frunze de trifoi, stelute si inca nu am epuizat toate formele (10 la numar).

Sunt ideale la micul dejun langa o cafeluta sau un ceai aromat.

Pofta buna!

Ciorba de porc cu bors



Ingrediente :


  • * ceva oase de porc
  • * radacinoase ( o sfecla rosie, o telina mai mica, 2 morcovi)
  • * 2-3 cepe
  • * 2 cartofi
  • * 1/2 l bors facut in casa
  • * leustean (daca e proaspat e si mai bine)
Mod de preparare :
Se pun la fiert in apa rece oasele de porc, se sapumuiesc si se lasa la foc mic pina ce carnea se inmoaie. Apoi se adauga radacinoasele care au fost spalate, curatate si date pe razatoare. Cind si acestea se inmoaie se pun in ciorba cartofii care au fost taiati cuburi mici si cepele care au fost tocate foarte, foarte marunt. La final se drege cu borsul si se mai lasa sa dea 2-3 clocote. Se serveste cu leustean proaspat :






Are un gust deosebit si se poate servi cu hrean ras si praz .

 

Bors din tarate



Ingrediente:
  • tarate de grau 1 kg
  • malai 1 kg (noi l-am cumparat din piata de la un taran)
  • drojdie 50 g
  • o portocala (sau o lamaie)
  • doua fire de leustean

Mod de preparare:
  • Huste
Se face o plamadeala din drojdie, putin malai, doua miini de tarate si apa calduta. Se lasa sa dospeasca peste noapte (12 ore).
  • Bors
Se pune intr-o putina sau borcan de sticla de 20 litri restul de tarate si malai si se acopera cu apa clocotita. Se toarna apoi apa rece pina ce compozitia devine calduta si atunci se adauga si hustele impreuna cu cele 2 fire de leustean si lamaia (noi am pus o portocala) taiata felii. Se amesteca compozitia cu o paleta si se lasa sa stea 24 ore ca sa se limpezeasca, apoi se foloseste. Dupa ce borsul s-a consumat, se umple borcanul din nou, cu apa fiarta, se amesteca bine si dupa alte 24 ore se obtine o noua cantitate de bors. Se poate repeta operatia de 3 ori. Dupa aceea este nevoie de noi huste.
Pe linga faptul ca este foarte bun ca adaos la ciorbe, are si proprietati terapeutice.
În amestec cu miere de albine, borşul de putină este fortifiant, stimulent nervos şi endocrin, antiseptic, antihipertensiv, diuretic, depurativ şi ajută digestia.
Consumul borşului de tărîţe (1-2 pahare, de 3 ori/zi, după mese, timp de 1-3 luni, în special primăvara) este indicat în hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, arterite, afecţiuni hepatobiliare, nevroze, stări depresive, insomnii, stres, astenii, afecţiuni digestive, litiază urinară oxalică şi fosfatică, tuberculoză, intoxicaţii alcoolice şi tabagice, cafeinism, diabet zaharat şi hiperglicemii.

Totalul afișărilor de pagină