marți, iunie 29, 2010

Manastirea Brancoveni

Domnul m-a ajutata sa ajung acolo!
Ne planuisem sa ajungem in Brancoveni in weekend iar mie imi incoltise in minte ideea de a vizita si Manastirea. Abia asteptam! Vinerea dinaintea plecarii am aflat la birou ca trebuie sa termin o situatie pana dupaamiaza si m-a napadit supararea: eram sigura ca n-o sa termin la timp si nu pot pleca din oras. Mi se parea ca se sfarseste lumea!!!
Barbatul meu imi zicea ca o sa mearga el singur, colegele mele ma tachinau iar eu mai aveam putin si plangeam.
Pe la pranz inca nu primisem toate informatiile pentru a da curs lucrarii iar colegul care trebuia sa furnizeze informatiile plecase pe teren.  Pe la doua inca nu ajunsese la birou. Mi-a incoltit din nou speranta: poate nu mai vine! Pe la trei si ceva a aparut. M-am resemnat. Ce era sa mai fac? Doar ca... n-a putut sa-mi dea decat o parte din informatii, restul urmand sa le primesc luni dimineata. Ura!!! Am lucrat ce am putut, am inchis calculatorul si am evadat din Craiova. Sambata la pranz eram la Brancoveni.
Pana sa ajung acolo m-am hranit cu toate informatiile pe care le-am gasit pe net. Am decretat ca cel mai frumos articol este cel de aici si va invit cu mare drag sa-l cititi. Eu doar il insotesc de fotografiile facute de noi. 
Gazda noastra a fost Sora Andreea. Ea a fost cea care ne-a dus pe rand la muzeu, in Biserica Veche, la Izvorul Tamaduirii, in atelierul de croitorie, la helesteu...prin vocea ei calda am aflat din nou istoria Martirilor Brancoveni.

...stil brancovenesc lucrat de mesteri venetieni, coloane albe inconjurate de flori, rauri de trandafiri, liniste, bucurie...

Aici sunt portile originale ale cetatii (de pe la 1600). Acum sunt adapostite la intrarea in muzeu.
Interesanta este poarta de acces. E atat de mica incat cei ce doreau sa intre trebuia sa se aplece si asta din doua motive: in semn de smerenie fata de Dumnezeu dar si pentru ca turcii sa nu dea navala calare
In muzeu n-am avut voie sa facem fotografii (nici in biserica).

Cand am ajuns la locul de rugaciune al Domnitorului Brancoveanu maicuta noastra ne-a amintit importanta spovedaniei, a curatirii sufletului si existenta Judecatii de Apoi

Dupa restaurare s-au pastrat portiuni mari ale tencuielii originale:
Unul din helestee. In caz ca n-ati citit articolul indicat mai sus dati-mi voie sa citez:
Legenda spune ca un crai sud-dunarean trecea in fiecare noapte pe acest drum, pana la iubita sa, aflata in muntii din nord, dar se intorcea intotdeauna inainte de rasaritul soarelui, fiindca era alcatuit numai din roua… O singura data a intarziat prea mult si razele stralucitoare ale zorilor l-au topit, chiar pe locul manastirii! Sufletul nevazut al tanarului domn, inghitit de pamantul acestor meleaguri, impreuna cu iubirea sa, au fost calcate in picioare de copitele navalitorilor. De aceea se spune ca helesteul din spatele Manastirii Brancoveni izvoraste din lacrimile sale, iar seara, dupa vecernie, daca stai pe mal si asculti, poti auzi o tanguire stinsa, ce le induioseaza pe tinerele maici… De atunci, de jur-imprejur creste iarba amara numita “branca”, de la care s-ar fi tras si numele locului.
In manastire nu se mananca niciodata carne ci doar peste din helesteu.
Izvorul Tamaduirii: 
citez din nou:
Traditia locala spune ca Matei Basarab a hotarat refacerea manastirii, in urma vindecarii sale miraculoase cu apa unui izvor tamaduitor, ce curge chiar si in zilele noastre. Legenda consemnata de Paul de Alep povesteste ca, intr-o zi de primavara, Matei Voda a plecat in plimbare prin padurea de sub sat, la marginea luncii Oltului, printre ruinele manastirii ctitorite de boierii Craiovesti. Domnitorul era insotit de Duna Pietrarul, omul sau de incredere si martor al minunii petrecute… “Culegand flori de branca si umplandu-se de tina pe maini, a mers de s-a spalat in apa izvorului. Si, stergandu-se cu sangulia (batista), pe dat a bagat de seama ca bubele ce avea de multa vreme se vindecara ca prin minune.” Maicutele de astazi spun ca Izvorul Tamaduitor, aflat in livada manastirii, a fost “desfacut” prin rugaciunile Milostivei Fecioare Maria, ca urmare a indelungilor osteneli savarsite de primii sihastri asezati aici. De la Matei Basarab incoace, de-a lungul veacurilor trecute, un sir nesfarsit de pelerini au poposit si poposesc la izvor, rugandu-se si band apa sfintita ce nu a lasat pe nimeni nevindecat, nici macar o singura data…
Nici pe noi, as adauga. A fost benefica plimbarea noastra si imi doresc sa ajungem mai des aici.


 

luni, iunie 14, 2010

Locuinta noastra de vara e la tara

Sau mai bine zis locuinta noastra de weekend-uri varatice cu zile colorate dar toride, cu seri calde, cer instelat si cantec de privighetoare...


 Ce-am mai facut weekendul trecut? Pai am mancat cirese parguite
pana m-a durut stomacul, m-am plimbat desculta prin curte
 si m-am bucurat din plin pentru ca am cam terminat lucrarile la casa. Daca-ati stii  cata energie si  timp am consumat  in procesul asta de renovare ati intelege bucuria mea. 

Ce-am mai facut? Am fost la Manastirea Brancoveni
si mi-a placut tare dar o sa va povestesc alta data despre asta.
 Sa revin la casa.
Sa zic asa, ultimele doua sectoare de lucru au fost holul si fatada casei. Pentru hol am ales o gresie de exterior care seamana foarte bine cu piatra:
am lasat peretii albi iar geamurile le-am imbracat in draperii din voal creponat in nuantele soarelui (asa mi s-a parut mie c-ar fi):
Fatada a presupus insa cea mai multa munca. Era distrusa rau asa ca a trebuit sa fie data jos pana la caramida
asta e si motivul pentru care partea de jos a fatadei nu mai seamana cu ce era initial

Partea de sus insa a fost restaurata (singura diferenta fiind forma coloanelor-au fost ajustate pentru noua  tamplarie):
Pana si polata a fost slefuita si baituita desi multi ne sugerau sa o inlocuim cu una din plastic:


Si de bucurie ce-am mai facut? Am vopsit in verde ce-am intalnit:
am intalnit si un gard :)) dar nu vi-l arat pentru ca deocamdata e cam tarcat.

Va arat insa ce frumos a crescut clematita noastra.
asa arata vara trecuta:

si asa arata acum:

Sa aveti o seara racoroasa!

joi, iunie 10, 2010

Piscina cu apa sulfuroasa din Baile Olanesti

Am primit pe mail urmatorul newsletter:

In luna iunie 2010 se va deschide o PISCINA cu apa sulfuroasa in Baile Olanesti !
Centrul turistic, împreună cu aleea izvoarelor, din Staţiunea Băile Olăneşti au fost integral modernizate în 2010 prin fonduri PHARE, totodată deschizându-se 3 obiective majore pentru turisti :

- baza de tratament ultramoderna in Parcul CENTRAL cu bazin apa sulfuroasa si cabinete medicale
- parcare supraetajata - 200 locuri - langa parcul central
- piscina acoperita cu apa sulfuroasa - langa Parcul Central





Daca sunteti interesati de o vacanta va dau link-ul pentru rezervari on-line: http://www.olanesti-romania.ro


P.S. Imaginile au aceeasi sursa

 Va pup! Numai bine!

marți, iunie 08, 2010

Plachie de macrou si orez cu loboda

In postul lui Sanpetru e dezlegare la peste in fiecare sambata si duminica. Asa ca va invit la o banala dar delicioasa plachie de macrou alaturi de o garnitura gustoasa si hranitoare.
Pentru plachie am rumenit pestele (1 kg macrou) spalat, curatat si portionat in prealabil:
Picture 069
Peste peste am adaugat in pahar mare de vin, piper boabe, cateva foi de dafin, zeama de la o lamaie, un pahar mic de ulei si o jumatate de litru bulion de casa. Am lasat totul sa fiarba (se poate pune si la cuptor, depinde de voi ce varianta alegeti):
Picture 074
Pentru garnitura am mixat doua retete adica cea de la Amalia si cea de la Anuska si iata ce a iesit:
Picture 072
Picture 067
Picture 073
Picture 076
Picture 075

Post cu folos!
Picture 041
Picture 042

Totalul afișărilor de pagină