Despre post - cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc

Spicuiri din cartea  Parintele Arsenie Papacioc - Despre post si rugaciune, Editura Elena, Constanta, 2013

Va spun ca postul il vindeca pe om de duhurile rele care l-au atacat. Postul nu este numai o retinere de la mancare, ci este si rugaciune. Postul inseamna iubire si iertare.

Atunci cand mancam trebuie sa ne si rugam. Toate mancarurile au inauntrul lor puterea ziditoare a lui Dumnezeu. Astfel, cu rugaciunea, apropiem materia hranitoare si asta ne ajuta. Mancarea da energie trupului, avem nevoie de ea pentru a putea sa lucram si pentru a avea putere de rugaciune. Pentru cei ce se roaga, puterea mancarii se preface in putere duhovniceasca.

Marele Mester l-a facut pe om foarte bine si de aceea, printr-un post riguros poti tine in frau ceea ce este bine facut. Daca exagerezi postind, faci o mare greseala. Trebuie sa ai o masura peste tot.

Chiar fara osteneala ascetica sau fara sa patimeasca boala, un om cu smerenie in invinuire de sine, dimpreuna cu multumire adusa lui Dumnezeu, poate atinge inaltimi duhovnicesti si sa simta darul infierii. Dimpotriva, trudind ascetic fara sa-si intreleaga propria infirmitate, slabiciune sau ticalosie, un astfel de om lupta fara sa se incununeze, asuda fara plata, mergand pe cale fara de nadejde. Ce nenorocire sa lupti fara sa castigi! Sa cultivi fara sa culegi roade!

Postul, in general, isi are rigorile lui. Eu le tot spun celor care ma intreaba cum sa posteasca: dupa puteri dar si dupa randuiala.

De aceea eu recomand postul dupa puterea fiecaruia si nu sunt absurd cu copiii care au varsta pana la sapte ani, cand intalnesc femei insarcinate si in alte cazuri cum sunt cei batrini si bolnavi.

Trebuie sa te supraveghezi pe tine si sa cercetezi. Cercetand, iti vei afla masurile. Si bacanul care este neexperimenat la inceput, atunci cand cantareste, odata pune mult, altadata putin. Dupa ce dobandeste experienta pune cat trebuie. In tot cazul, atunci cand cineva este tanar, se poate nevoi mai mult. Cu cat inainteaza in varsta, ii slabesc puterile si nu se mai poate sili pe sine insusi. Daca se sileste mai mult decat trebuie, isi poate vatama chiar si sanatatea.

Postul sufletului este superior postului trupului. Degeaba nu mananci carne daca musti din trupul aproapelui tau. Solutia optima si placuta lui Dumnezeu este aceea a postului incununat de smerenie si rugaciune.

<< Tu insa, zice Domnul, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal care vede in ascuns iti va rasplati tie sa>>  ...Omul trebuie mai intai sa-si insuseasca postul cu mintea, inima si vointa si apoi sa-l implineasca de bunavoie si cu bucurie, in trup, asa cum un pictor da chip lucrarii sale mai intai in sufletul sau si apoi pe panza.

In afara zilelor de post carnea se poate manca, este ingaduita de Dumnezeu: "Injunghie, Petre, si mananca!" (F Ap 10, 13). Aduceti-va aminte cand a cazut din cer o panza, ca o fata mare de masa, cu fel de fel de animale, si a inceput Sfantul Apostol Petru sa taie si sa manance; mai ales ca ei erau evrei (Levit 11) si nu manau carne.
Nu trupul e omul, ci sufletul e omul, si trebuie sa ne curatim sufletul cand Il primim pe Hristos. Lasa, ca prin post ne curatim si trupul. Dincolo de faptul ca e folsitor din punct de vedere medical, postul e necesar pentru a capata o libertate  interioara autentica.