In primul rand LA MULTI ANI! pentru toti aceia care si-au sarbatorit pe 15 august ziua numelui. Imi cer scuze pentru urarea intarziata, nu m-am apropiat de calculator cateva zile.
Desi sotul meu s-a intors acasa vineri destul de tarziu (in jurul orei 22) si am amanat plecarea pentru dimineata am reusit sa ajungem la Bistrita asa cum ne propusesem.
Ca intotdeauna am zarit de departe semnul ca ne apropiem de destinatie (Manastirea Arnota, alba ca spuma laptelui).
Cativa kilometri si am ajuns. Aici aglomeratie, multe masini si o mare de pelerini veniti la sarbatoare.
Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul erau asezate afara pentru a se putea inchina la ele toata lumea sosita:Ne-am asezat si noi la rand. Mirosea a mir si a parfum de trandafiri. Am aprins apoi lumanari si am lasat un pomelnic. N-am putut sta in biserica la slujba decat cateva minute pentru ca mamei ii era rau de la caldura si fum. Am ascultat insa din curte finalul slujbei in timp ce am admirat multimea de flori si tacerea sfanta a muntilor (martori de veacuri la astfel de evenimente):




