Schitul Iezer - mai 2012

 

Schitul Iezer adaposteste moastele Sfantului Antonie, Sfant pe care l-am sarbatorit pe 23 noiembrie. Pe site-ul CrestinOrtodox.ro puteti citi Viata Cuviosului Antonie de la Schitul Iezer 

(¯`·._.·NIKO·._.·´¯)

Salina Ocnele Mari II

M-am indragostit atat de tare de Salina Ocnele Mari incat as putea sa va povestesc (scriu) pagini intregi. Pe colegele de serviciu le-am innebunit deja...

Am fost doar cateva zile la rand la tratament si rezultatele sunt exceptionale dar cel mai important lucru este  ca tratamentul a fost atat de placut, de relaxant si revigorant incat il recomand din suflet tuturor.
Toata iarna si primavara m-am luptat cu sinuzita+bronsita=dureri de cap+tuse+ senzatii de sufocare... am  inghitit zeci de medicamente (antiinflamatoare, antialergice, chiar si antibiotice) am facut analize, radiografii, am fost la o multime de medici, am cheltuit o gramada de bani... degeaba: simptomele nu m-au parasit decat dupa cura de aer sarat.

Va invit la o plimbare virtuala in inima muntelui de sare!
Sfaturi la intrarea in salina:
 Harta si caracteristicile saline:

 Intrarea in salina costa 14 lei/zi/adult si 7lei/zi/copil sau pensionar.
Parcarea este fara plata dar in acelasi timp pazita:
"Sala de asteptare":
 In timpul saptamanii autobuzul circula din 30 in 30 de minute. In we circula cat de des este nevoie:
 Autobuzului ii trebuiesc doar cateva minute pentru a ajunge la destinatie:
  Acolo te asteapta o alta lume: una magica. O lume in care alimentele se conserva:
oamenii pot afla remedii naturiste pentru diverse afectiuni:
pot afla chiar istoria extractiei de sare:
dar mai ales pot face exercitii de respiratie pentru vindecarea afectiunilor aparatului respirator. Exercitiile pot varia de la plimbari

la dans in zona cu muzica ambientala:

sau la sport. Exista si se pot inchiria cu ora terenuri de badminton:
fotbal, cosuri de basket, chiar si biciclete medicinale.
Se mai poate juca biliard, fotbal de masa, tenis de masa si nu mai tin minte cate multe altele
Cei mici au locurile lor de joaca:
 se pot juca in sare cu lopetica (sunt amenajate in acest scop doua gramezi cu sare grunjoasa)
sau se pot distra urmarind desene animate:
 Sigur, nu e absolut obligatoriu sa faci miscare, cei mai boemi pot merge in zona de relaxare  unde pentru 5 lei se pot odihni pe fotolii, hamace ori perne
pot primi paturi si ceai cald dar mai ales pot viziona un film:

De asemenea exista sala de protocol, restaurant, bar

o crama amenajata in stil rustic unde se poate bea un vin fiert delicios:

  si chiar o sala pentru evenimente:
Intreaga salina e presarata cu obiecte fantezie:
 si mobilier pentru odihna si relaxare
  ... pentru doar 1 leu oricine poate cumpara un bulgare de sare sau poate savura o cafeluta:
Salina are si o biserica dar pe ea v-am aratat-o intr-o alta postare.

Si... daca mai gasesc timp pentru prelucarea si salvarea imaginilor o sa continuam plimbarea de unde am ramas. Daca nu, poate faceti o plimbare reala pana la Ocne sa vedeti cu ochii vostri ce frumos este parcul subteran dar mai ales sa va vindecati ori sa preveniti racelile in toate formele lor.
Noi de regula legam vizita la salina cu o plimbare mai lunga (Manastirea Cozia, Calimanesti, Olanesti sau Iezer)

 Niko

Salina Ocnele Mari

Ieri am fugit pentru cateva ore la munte. Ne-am oprit la Salina Ocnele Mari, am luat pranzul langa Schitul Iezerul, am baut apa de izvor la Olanesti, ne-am indulcit cu o inghetata la mall si am revenit acasa (daca punem la socoteala si drumul au fost 12 ore de plimbare). Cele mai frumoase momente au fost cele petrecute la salina. Pana reusesc sa incarc si sa prelucrez fotografiile va ofer un filmulet din biserica salinei. Biserica poarta hramul Sfanta Varvara si Sfantul Gheorghe 

Va pup!

 Numai bine, sa aveti in continuare Duminica placuta!!!

Niko

Sfarsit de vara

Bine v-am regasit la sfarsit de vara!

Noi tocmai ne-am intors din mult-prea-iubitul-Olanesti :))  Am evadat pentru doua zile si n-avem nici un regret!!!

... ne-a placut noul complex balnear:

si noua infatisare a parcului central:

 intr-unul din aceste foisoare am avut parte de un spectacol sustinut de "Indios Blancos"...

 

nu, filmuletele nu le-am facut eu, le-am gasit deja postate :)

... to be continued

O saptamana buna va doresc! 

Piscina cu apa sulfuroasa din Baile Olanesti

Am primit pe mail urmatorul newsletter:

In luna iunie 2010 se va deschide o PISCINA cu apa sulfuroasa in Baile Olanesti !
Centrul turistic, împreună cu aleea izvoarelor, din Staţiunea Băile Olăneşti au fost integral modernizate în 2010 prin fonduri PHARE, totodată deschizându-se 3 obiective majore pentru turisti :

- baza de tratament ultramoderna in Parcul CENTRAL cu bazin apa sulfuroasa si cabinete medicale
- parcare supraetajata - 200 locuri - langa parcul central
- piscina acoperita cu apa sulfuroasa - langa Parcul Central

Daca sunteti interesati de o vacanta va dau link-ul pentru rezervari on-line: http://www.olanesti-romania.ro

P.S. Imaginile au aceeasi sursa

 Va pup! Numai bine!

Muzeul TROVANTILOR

Inainte de a merge spre casa am facut o mica bucla catre Valcea si ne-am oprit la Muzeul Trovantilor. Trecusem de mai multe ori pe aici dar de oprit nu ne mai oprisem niciodata.

 

A fost extraordinar de interesant! Aceste pietre ciudate s-au format in urma cu 6 milioane de ani. Am citit pe net ca ar fi unice in lume. Unele din ele ating dimensiuni de aproximativ 10 m (cele mai multe au forme alungite).

 

Pe versantul nisipos se vede un trovant captive.

Mi-a parut extrem de linistitoare valea asta cu pietre desi unii spun despre ele ca ar emana o energie negativa. Le-am contemplat in tacere. Toti eram pierduti in ganduri. Mie imi pareau niste vietati, o sezatoare de oameni transformati in bolovani de o vrajitoare haina.

Am incheiat seara la tara cu o cina usoara:

peste la gratar si pepene galben

In dimineata urmatoare ne-am trezit in zgomot de ploaie. Era atat de placut... cerul plumburiu iar ploaia rece si deasa de parca eram din nou la munte.
Abia spre pranz s-a oprit si am dat o fuga in gradina (la recoltat legume)
Iar la pranz am facut o friptura mai serioasa:

 

Manastirea Hurezi si Sfintii Martiri Brancoveni

15 august e si o zi trista in istoria romanilor. Despre Sfintii Martiri Brancoveni puteti citi un articol complet in ultimul numar din Apostolat in Tara Fagarasului. Brancovenii au fost ucisi de turci cu o cruzime fara margini chiar in ziua Adormirii Maicii Domnului, cand doamna Maria isi serba ziua numelui iar domnitorul Constantin ziua de nastere. Biserica noastra ii praznuieste pe cei sase (Constantin Voda, Constantin, Ştefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache) in ziua de 16 august.

Dupa plecarea noastra de la Bistrita am traversat Bistricioara

si ne-am oprit la "Romanii de sus" pentru o gustare in mijlocul naturii.

Pe drum am gasit si o cismea cu apa rece (izvor de munte....). Ne-am odihnit putin la umbra copacilor si apoi ne-am intors pana la Manastirea Hurezi. Am gasit-o mult mai "vie" fata de cum era in mai (atat de vie si frumoasa incat am postat aici aproape toate fotografiile facute):

Ireal de frumoasa! Ma inclin in fata acelor maicute, fapturi anonime, care trudesc zi de zi pentru aspectul si curatenia manastirii.

In biserica am zarit mormantul gol al Domnitorului Martir Brancoveanu si am rememorat destinul sau tragic. Tot acest tragism a avut ca radacina doua trasaturi care l-au innobilat pe Domnitor: bunatatea infinita si credinta in Dumnezeu pana la moarte. Si-a incurajat fii asa:"Fiilor, aveti curaj ! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamânteasca. Nu ne-au mai ramas decât sufletele, sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le aducem curate în fata Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sângele nostru !"

Hram de ADORMIREA MAICII DOMNULUI

In primul rand LA MULTI ANI! pentru toti aceia care si-au sarbatorit pe 15 august ziua numelui. Imi cer scuze pentru urarea intarziata, nu m-am apropiat de calculator cateva zile.

Desi sotul meu s-a intors acasa vineri destul de tarziu (in jurul orei 22) si am amanat plecarea pentru dimineata am reusit sa ajungem la Bistrita asa cum ne propusesem.

Ca intotdeauna am zarit de departe semnul ca ne apropiem de destinatie (Manastirea Arnota, alba ca spuma laptelui).

Cativa kilometri si am ajuns. Aici aglomeratie, multe masini si o mare de pelerini veniti la sarbatoare.

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul erau asezate afara pentru a se putea inchina la ele toata lumea sosita:Ne-am asezat si noi la rand. Mirosea a mir si a parfum de trandafiri. Am aprins apoi lumanari si am lasat un pomelnic. N-am putut sta in biserica la slujba decat cateva minute pentru ca mamei ii era rau de la caldura si fum. Am ascultat insa din curte finalul slujbei in timp ce am admirat multimea de flori si tacerea sfanta a muntilor (martori de veacuri la astfel de evenimente):

 

Cazare Olanesti

Pentru cei iubitori de munte, de liniste, de natura si care doresc ca se cazeze la Olanesti cu buget redus am facut cateva fotografii:

Jurnal de calatorie I

Asa cum va spuneam, la sfarsitul asta de saptamana aveam planuit sa mergem la Olanesti. Am vazut prognoza meteo in care se preciza clar ca sambata vor fi ploi in toata tara iar duminica vreme insorita asa ca ne-am spus: as, ploaie de vara, trece repede si noi ne plimbam fericiti. Si cum altfel ne-am fi putut gandi cand in Craiova sunt de mult temperaturi exagerat de mari?

Am plecat cu atatea bagaje ca ne-ar fi ajuns pentru o saptamana incheiata dar... o saptamana de vara. Aveam tricouri, pantaloni scurti, palariute si ochelari de soare, etc In ultimul moment am luat cu noi si doua pulovere (ca poate o sa fie racoare seara...).

A inceput sa picure de cum am plecat si a plouat continuu tot drumul. Noi tot speram ca se opreste dar pe masura ce inaintam spre Valcea cerul era plumburiu si stropii tot mai mari. Ne imbarbatam unii pe altii: sigur in Olanesti e vreme buna!!! N-a fost asa! Ploua si acolo de parca era toamna tarzie si cum am ajuns la pensiune l-am intrebat pe administrator:

- Ploua de mult?
- Oho, de aseara!

Ploua torential, abia au adus baietii bagajele. In camera era frig si umezeala, domnul administrator lasase geamurile si ferestrele deschise pentru aerisire cu mult inainte sa ajungem noi. Cristina tremura asa ca V. a asezat-o sub pilota:

Saraca fata, noi o terorizam cu intrebarile:

Ce zici? Nu-i asa ca e frumos aici?

Frumos era, cand am ajuns pe terasa si am privit muntele si ceata care se ridica am vibrat de emotie. Am tras adanc aer in piept si apoi am pus mana pe aparatul de fotografiat:

La ora trei inca ploua dar pentru ca nu mai aveam rabdare eu si sotul meu am iesit sa ne plimbam catre izvoare. Am cumparat o umbrela si am pornit. Centrul statiunii era pustiu. Ne-am oprit la primul grup de izvoare. Am gustat din ape si ne-am adapostit putin. Ploua parca si mai tare. La fiecare izvor era un anunt de genul asta (dar despre acest lucru o sa scriu o postare separata).
Am gasit si ceva schimbari fata de vara trecuta: pe aleea catre izvoare s-au schimbat bordurile.
La izvorul 24 am intalnit in sfarsit oameni (pana atunci credeam ca suntem singuri in statiune).

La intoarcere am fost din nou doar noi si muntele. Pe la 5 in sfarsit s-a oprit ploaia dar a continuat sa fie frig. Am reintregit gasca si am plecat sa colindam statiunea. Prima destinatie a fost Biserica lui Horea. De aici am incercat sa surprindem pensiunea la care am fost cazati (n-am prea reusit din cauza brazilor):

Iar apoi izvoarele (din nou):Am pornit spre Lacul cu nuferi si "Vila 1 Mai" (unde am vazut pentru prima oara lamaita roz):


Se mai animase putin statiunea iar noi am observat ca in mers ne e ceva mai cald asa ca am continuat sa ne plimbam. Dintr-o alta parte a statiunii am avut in sfarsit explicatia pentru vremea rece (pe creste era zapada):Am trecut pe langa biserica din Olanesti (deschisa pentru slujba de seara):Si am admirat casele din statiune dichisite si pline de flori (asa cum e si biserica):

 

Am plecat tarziu catre "casa":Am privit cerul. Soarele era bine ascuns de nori:Am facut haz de necaz pentru toate hainele subtiti pe care le aveam la noi, ne-am bagat in paturi pana la nas dar n-am dormit aproape deloc din cauza frigului.
In dimineata urmatoare insa a aparut soarele. Aceeasi terasa, aceiasi munti dar, ce diferenta!
O vreme minunata pentru excursie!

Jurnal de calatorie II - Sfanta Manastire dintr-un lemn

Inainte de a va arata fotografiile facute de noi va las sa ascultati istoria Manastirii si a Sfintilor care au slujit-o:

Nu e impresionant?

Manastirea dintr-un lemn este de fapt este construita dintr-un stejar secular cum sunt si cei din jurul Manastirii. Unul din ei a cazut si din ramurile lui s-a construit masa Apostolilor. Poarta Manastirii este din lemn sculptat cu motive romanesti iar dincolo de ea urmeaza o alee din piatra. De-a lungul ei sant salcii curgatoare. Manastirea este loc de rugaciune pentru aviatori si marinari. Inca de la intrare am gasit steagul Romaniei si insemnele marine.
Peste tot piatra, lemn, flori, brazi,liniste, bucurie si Dumnezeu!

Jurnal de calatorie IV - Sfanta Manastire Bistrita Olteana

Nu e pentru mine bucurie mai mare decat sa va vorbesc astazi, de marea sarbatoare a Rusaliilor, despre Sfanta Manastire Bistrita Olteana.

Ctitorita de boierii Craioveşti Mânăstirea Bistriţa datează din jurul anului 1490. In 1497 marele ban Barbu Craiovescu a cumparat si a adus de la Constantinopol moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul. De atunci moastele apara acest complex monahal si satele din jur. Am citit undeva ca la un moment dat s-a incercat mutarea moastelor in alta parte dar satenii s-au opus. Barbu Craiovescu s-a convertit la viata monahala sub numele de Pahomie. Mai tarziu (prin 1512) a construit si un schit : Schitul Pahomie la poalele masivului Buila (loc ce apartine de Baile Olanesti), ceva mai sus de schitul Iezer.

Foarte important mi se pare faptul ca aici, la Bistrita, s-a instalat prima tiparniţă din Ţara Românească, a ieromonahului Macarie, precum şi o legătorie de cărţi bisericeşti. Aici - după opinia unor cercetători - s-a tipărit în 1508 "Liturghierul slavon" al călugărului Macarie, prima carte tipărită pe pământ românesc. Din 2003 s-a deschis în incinta mânăstirii Bistriţa un Muzeu al tiparului şi cărţii bisericeşti vâlcene.

De-a lungul timpului biserica a fost avariata de razboi (expeditia condusa de Mihnea cel rau), cutremur, a fost restaurata, transformata in manastire de maici iar apoi desfiintata. Dincolo de toate insa s-au gasit mereu resurse pentru refacere ei ca loc de slujire a Domnului si a Sfantului Cuvios Grigorie Decapolitul despre a carui viata puteti citi cateva cuvinte aici .

Am gasit manastirea exact asa cum o pastram in minte si in suflet. La intrare o scrisoare-indemn pentru cei care ajung aici si oricine citeste stie ce are de facut. In plus, biserica e atat de primitoare iar moastele Sfantului continua sa faca minuni pentru credincios.

In apropierea Manastirii Bistrita se afla Schitul Papusa iar daca strabati cheile raului Bistrita ajungi la Manastirea Arnota. Noi n-am mai urcat la Arnota (e pentru a doua oara cand ne propunem sa ajungem si nu reusim, poate a treia oara avem mai mult noroc!).

Jurnal de calatorie III - Manastirea Surpatele

Manastirea Surpatele are hramul Sfanta Treime si dateaza din secolul XVI. Pe site-ul "Episcopia Ramnicului" am citit ca ultimele imbunatatiri i-au fost aduse intre anii 1958-1959.

Alba, simpla si frumoasa aceasta Manastire asezata intre munti e o adevarata binecuvantare pentru cei care-i calca pragul:

Pentru ca se afla la doar 3 km de Sfanta Manastire dintr-un lemn am prins o parte din slujba si aici.

Jurnal de calatorie V - Manastirea Hurezi

Manastirea Hurezi este unica in sud-estul Europei datorita stilului arhitectural. Veche, de sute de ani, ea se afla astazi in patrimoniul UNESCO. Sfatul meu este acesta: daca va hotarati sa vizitati manastirea nu o faceti in fuga asa cum am facut noi pentru ca e mare pacat. Complexul are o intindere mare (peste 3 ha) si e pazit de ziduri din piatra precum cetatile medievale. Stilul brancovenesc se regaseste in toate elementele arhitecturale. Clopotele au incrustate in ele numele lui Constantin Brancoveanu iar biserica are in interior picturile murale originale (pastrate foarte bine pana astazi in cea mai mare proportie). Din interiorul bisericii nu avem fotografii pentru ca era interzis sa filmezi sau sa fotografiezi.
M-a coplesit frumusetea acelor locuri iar aparatul de fotografiat mai mult truncheaza decat sa redea aceasta frumusete.
Se spune ca numele manastirii vine de la o pasare de prada numita huhurez si al carui cantec era ascultat de mesterii care lucrau la ridicarea ei. De teama turcilor lucrarile se desfasurau doar noaptea.

Ei, cam asta am reusit sa surprindem noi:

Manastirea Polovragi

Manastirea Polovragi este asezata intr-o zona deosebit de frumoasa: in apropiere de cheile Oltetului, la poalele muntelui Piatra Polovragilor:Poarta este din lemn sculptat cu multa maiestrie:Pe ea se poate citi:"Bine este cuvantat cel ce vine in numele Domnului"

Dincolo de poarta, aceeasi atmosfera calda si sfanta pe care am gasit-o in fiecare din manastirile vizitate:

Biserica (construita in stil bizantin) este acum intr-un proces de restaurare:
In anul 2005 s-au implinit 500 de ani de la terminarea lucrarilor de constructie a Sfintei Manastiri Polovragi.

La aproximativ 1 km de manastire se afla cheile Oltetului si pestera Polovragi. Pentru ca era tarziu iar locul era ticsit de autocare cu excursionisti noi am renuntat la vizitarea pesterii (mai bine zis am amanat pentru o alta data) si am plecat catre casa. Inainte de a pleca insa am trecut sa cumparam lumanari si sa schimbam cateva cuvinte cu Maica Marta. Am gasit-o la fel de joviala si senina:

- Maica Marta?
- Ooo, ce mai faceti domnilor? (zambeste) Bine?
- ...
- Bine?
- Da (cu jumatate de gura)
- Maica, nu va faceti griji, Domnul ne are in paza si pana la urma toti facem bine!

Pe masura ce ne-am departat de munti atmosfera era tot mai calda si mai apasatoare dar cand am trecut granita Dolj-ului campia era nesfarsita si soarele naucitor: indicatoarele "Craiova xx km" nu aveau nici un sens, simteam din plin ca suntem acasa!

Olanesti - viata

oamenii relaxati, linistiti, in deplin acord cu natura...

o parte din florile gazdei noastre

o domnisoara gratioasa care exersa mersul pe role (ajutata de mama ei):

sportivi mititei in cantonament:

multimea sosita in centru pentru un spectacol de muzica populara:

centrul principal de izvoare :

izvorul 24:

drumul de acces catre izvorul 3:

animalute (o pisica speriata de Betty):

un catel foarte bland cu care ne-am imprietenit:

o turma de oi si capre cu care ne-am intersectat la intrarea in satul Olanesti:

si magarusul incarcat cu provizii:

o caprita obisnuita sa vina la izvor sa bea apa:

si alungata de Betty:

catelusa noastra admirand raul:

un pui de soparla iesit la soarele diminetii sa se incalzeasca:

lacul din parc (impropriu spus lac, e un soi de bazin in care traiesc trei broaste testoase):

parcul de la vila "1 MAi":

drumul de acces in statiune :

si raul Olanesti care se intinde de-a lungul statiunii:

... am fotografiat si hotelurile si vilele cele mai frumoase dar pe ele le gasiti in exces in pliantele publicitare

Olanesti - Biserica lui Horea

V-am povestit inca inainte de plecare ca o sa locuim la Olanesti linga Biserica lui Horea. Iata ! Am fotografiat-o din aproape toate unghiurile si in toate momentele zilei. Imaginile sunt graitoare asa ca o sa va scutesc de comentarii inutile.

Aici puteti asculta un scurt moment din slujba de dimineata insotit de cantec de pasarele :