Croissant cu stafide si mac

Ingrediente:

• 1 kg faina
• 2 pahare lapte
• 25 g drojdie
• 1/2 lingurita sare
• 50 g zahar
• 1 pachet de unt
• 4-5 lingurite mac
• 3-4 lingurite stafide care au stat o jumatate de ora in rom

Mod de preparare:

Se opreste o jumatate din pachetul de unt pentru uns. Restul ingredientelor se amesteca si se lasa la dospit intr-un loc cald. Dupa cca o ora se taie aluatul in bucati si fiecare bucata se intinde foaie. Se unge cu unt topit:Si se taie ca pentru cornuri:Se ruleaza si se pun intr-o tava tapetata cu hartie de copt:Se ung deasupra cu faina defacuta in apa si se coc la foc mediu pana sint rumenite bine:Au o aroma deosebita datorita untului si sint foarte consistente. Dupa ce se racesc crusta lor devine usor crocanta dar se pot consuma si dupa 2-3 zile fara a fi nevoie sa le incalzim. Sint ideale pentru o excursie.

Crema de zahar ars cu vanilie

Desertul preferat al sotului meu este de departe CREMA DE ZAHAR ARS. Eu recunosc ca nu ma prea dadeam in vant dupa el si de aceea nu l-am pregatit prea des dar in ultima vreme am capatat tot mai mult respect pentru deserturile simple. Mi se par mult mai usor de digerat si mult mai rafinate. Crema de zahar ars are mai multe variante dar eu am pregatit-o pe cea clasica cu vanilie.

Ingrediente:

• 1 litru lapte dulce
• 1 praf sare
• 8 oua
• 1 plic zahar vanilat
• 80 g zahar pudra
• 1 lingura rom sau coniac
• in plus 200 g zahar tos pentru caramel

Mod de preparare:

Cele 200 g zahar tos se topesc intr-un vas pe foc mic. Vasul se inclina si rasuceste apoi in ambele sensuri astfel incat sa se acopere cu caramel si o portiune de cca 10 cm din peretii vasului si se pune pe un suport la racit:

Intre timp se prepara crema. Toate ingredientele (zaharul pudra si cel vanilat se amesteca cu ouale si laptele):

Dupa ce vasul cu caramel s-a racit si arata asa:

Se umple cu crema, se aseaza intr-o tava cu apa (e foarte important!!!!) si se lasa la cuptor la foc mediu pana se coace:

Se serveste rece taiata felii peste care se rastoarna sirop amestecat cu rom sau coniac (noi am folosit vinars). Pentru un plus de rafinament se poate flamba.

 

Friganele

 

Mic dejun gustos si rapid pentru o dimineata "lenesa" de duminica: friganele. Pentru prepararea lor avem nevoie de ingrediente de calitate si aici ma refer in primul rand la cascaval:

• o bucata svaitzer
• unt
• felii de paine bine coapta

Painea se unge cu unt si se acopera cu felii subtiri de svaitzer Se aseaza intr-o tava in care am asezat hartie de copt. Se pune tava la cuptor pentru cateva minute (pana se topeste cascavalul):

Calde sint delicioase. Se pot servi cu sana, lapte sau kefir:

Pofta buna!!!

Varzari

Varzarile sint niste placintele bogate (pregatite cu ou, untura si lapte) specifice Ardealului. Ele se fac si in Moldova de post(cu ulei si aluat e paine). Eu am combinat cele doua retete: de obicei fac un aluat de paine sau de gogosi simple in care pun 2-3 linguri de untura si de asemenea calesc varza murata in untura.

❶Aluat: cam 1 kg. de aluat de paine in care am adaugat 100 g untura (se framanta si se lasa la dospit mai bine de o ora)

❷Umplutura: 1 kg varza murata, 100 g untura, boia iute si o ceapa mare (ceapa si varza se toaca marunt si se calesc in untura impreuna cu boiaua iute)

❸MDP: Aluatul se portioneaza in trei bucati si fiecare bucata se intinde foaie si se taie patrate cu latura de aprozimativ 5 cm. Se pune pe fiecare patrat umplutura (aici am fotografiat un colt si de aceea pare triunghi :D )

Se aduna marginile de aluat peste umplutura:Se modeleaza si se aplatizeaza usor:Placintelele astfel rezultate se pot coace in cuptor caz in care se ung deasupra cu ou batut sau se prajesc in grasime bine incinsa. Noi le-am prajit. Si... pentru a adauga un element oltenesc le-am servit cu un vin bun de la Dunare.
Un deliciu!

De ce o iubim pe Betty

Poate vi se pare exagerata prezenta catelusei noastre in fiecare postare, plimbare, povestioara, etc. Astazi, mai mult decat oricand mi se pare firesc sa va explic de ce o iubim asa de mult pe Betty. Ea s-a nascut in luna in care s-a nascut tatal sotului meu (august) dar in anul in care el a murit rapus de cancer. Coincidenta a fost ca dupa doi ani si fostul ei stapan a murit de cancer iar ea a ramas in casa doar cu o batranica bolnava care nu o putea ingriji si cu 5 catelusi mici ca niste soricei. Am adoptat-o noi pentru ca nimeni nu o vroia. Nu cred ca o sa uit seara aia niciodata! Am primit catelusa, cina ei alcatuita din gheare de pui si o cutie de pantofi in care erau catelusii atat de mici ca nu aveau nici ochisorii deschisi. Dupa zece zile (cam asa) i-am dus la mama-soacra la tara pentru ca in apartament erau greu de ingrijit. Ce grea a fost despartirea! Ne privea cu ochii ei mari si frumosi de parca intelegea totul. Dupa ce puii au crescut am luat-o la noi si nu ne-am mai despartit de ea niciodata. Nu pot sa nu spun ca e greu. Ea e delicata, nu se murdareste prea tare afara si in casa e foarte cuminte dar totusi trebuie plimbata dimineata si seara iar in concediu mereu e o problema pentru ca trebuie sa gasim o gazda care primeste si animale.
Dar... astea sint singurele inconveniente. Pe masura ce am convietuit impreuna ne-am atasat atat de tare de ea ca a devenit o parte din noi. Are un fel minunat de a se bucura ca ne vede, de a ne atinge cu labuta daca vrea sa ne jucam sau de a ne linge pe nas cand nu sintem atenti (in semn de afectiune).
Sa revin totusi la ideea de baza: astazi mai mult decat oricand simt nevoia sa va explic de ce o iubesc pe Betty. De cateva zile observ in diferite forme si grade mizeria umana. E perfect adevarata zicala conform careia nu poti cunoaste caracterul unui om pana nu il vezi la conducere dar eu cred ca de asemenea caracterul unui om se poate vedea in momente de restriste cum ar fi nenorocita asta de criza financiara in care ne zbatem cu totii. Am luat o decizie importanta in ceea ce priveste viitorul meu fara sa stiu in momentul asta daca decizia e corecta si ma va ajuta dar m-am hotarat sa nu dau inapoi si drept urmare de cateva zile sint mai calma si mai determinata. Cu siguranta nu imi e teama de viitor dar nici nu mi se pare un act de curaj ceea ce am facut. Mai degraba e rezultatul unei cedari psihice.
Ceea ce vreau eu sa va spun e ca Betty a noastra e cu mult mai buna decat majoritatea oamenilor pe care i-am intalnit in ultima vreme. Ea, cu sufletul ei de caine, e incapabila sa faca rau cuiva pentru a-i fi ei bine. Ea nu stie ce e prefacatoria si nici minciuna. E pura ca o lacrima.
Betty merita toata dragostea noastra si ceva in plus!!!!

Craciun inzapezit

Anul asta am avut niste sarbatori tare frumoase! Am impartit bucuria Craciunului si Anului Nou cu toate rudele si apropiatii nostri. In seara de Ajun am fost la fratele meu. Alex, nepotelul meu, astepta cu nerabdare sa soseasca Mos Craciun. Auzise el copii la scoala ca Mosul nu exista si era pregatit cu pix si hartie sa ii ia autograf urmand apoi sa le demonstreze necredinciosilor cat de mult se inseala... Din pacate Mosul a fost si anul asta grabit si a pus sub brad cadourile dupa care a fugit (prin teava de la calorifer- singura explicatie pentru ca semineu cu horn la bloc nu prea gasim).

In dimineata urmatoare am plecat la mama-soacra si desi fusesem avertizati la telefon ca acolo ninge greu ne-a venit sa credem una ca asta. Nu mai vazusem zapada de la Craciunul trecut.
Am avut un drum linistit, am vorbit cu prietenii la telefon, am trimis mesaje si fix la granita intre judetele Dolj si Mehedinti a aparut pe marginea soselei un sirag alb. Mi-am luat din bagaj aparatul de fotografiat si m-am pregatit pentru prima fotografie.

Dar pentru ca in masina se incalzise destul de tare si nu stateam confortabil cu haina pe umeri ne-am oprit pentru un minut. Instantaneu langa noi au aparul doi maidanezi simpatici. Initial n-am vrut sa postez fotografia asta dar m-am razgandit pentru ca exprima realitatea pura. Aproape ca nu exista loc verde care sa nu fie murdatit de om. Ce trist!

Pe masura ce inaintam catre Severin sporea cantitatea de zapada. Desi drumul e intesat cu camere de luat vederi si n-am mers cu viteza prea mare fotografiile facute "pe sport" nu sint foarte reusite. In plus acumulatorii de la aparatul foto s-au consumat (mult prea repede!!!).Am ajuns la tara, am mancat ceva, ne-am incalzit la focul de lemne si am iesit sa ne bucuram de zapada. Am facut o plimbare prin vecini si ne-am intors acasa tarziuuu raspirand aer rece si curat. In dimineata urmatoare am plecat din nou la plimbare. De data asta zapada scartaia sub cizme si era un ger napraznic. Am urcat dealul catre biserica si cimitir si ne-am bucurat de tot ce am intalnit.

Nu stiu cat a durat plimbarea de dimineata dar stiu ca inghetasem de tot si a fost o adevarata binecuvantare sa vad de departe cum fumega cosul casei.
In ziua urmatoare am plecat catre casa. Am trecut prin lunca Dunarii insotiti de Europa FM unde erau intercalate colinde cu stiri despre blocajele din traficul de pe DN 1... Ce privilegiati ne-am simtit...

Pomana porcului

Obiceiul legat de taierea porcului curge in felul urmator: inainte cu o zi de Ignat porcului i se da doar apa, din pod sint aduse copaile de lemn care sint oparite si curatate temeinic pentru ca toata carnea trebuie pastrata si preparata in conditii de igiena maxima. Este "tocmit" macelarul si sint anuntati vecinii care vor ajuta la imobilizarea porcului. Toata familia se aduna la caldura sobei si in timp ce pun la punct ultimele detalii curata usturoiul (cat de mult...).

In dimineata de Ignat se pune apa la fiert in tuciul cel mai mare, se pregateste tamaia si se fierbe tuica. Dupa injunghiere porcul e masurat cu o sfoara si dupa o formula stiuta "din batrani" se calculeaza greutatea porcului. In timp ce gospodina casei tamaie porcul se serveste tuica fiarta si fiecare face o urare: "Sa il mancati sanatosi!", "La anul sa aveti un porc mai bun!", etc Porcul se parleste (de preferat cu foc de paie), se curata cu lama cutitului, se spala foarte bine si se transeaza. Carnea e dusa intr-un loc racoros pentru o zi. Bucati de carne si soric sint date pomana vecinilor mai saracuti care anul asta nu au avut porc. Pentru cei din casa se prepara pomana in felul urmator:

• o bucata carne de la ceafa
• o bucatica ficat
• o bucata soric
• o bucata carne macra
• o bucata cat pumnul de slanina
• sare, piper, boia de ardei,usturoi si un pahar de vin

In tuciul de mamaliga se topeste slanina si se pun bucatile de carne taiate potrivit:Se tin pe foc moale si se mesteca din cand in cand (cu lingura de lemn):Cand carnea e gata se adauga mujdeiul de usturoi, sarea, piperul si vinul. Se mai lasa 3-4 minute pe foc si e gata. In alte provincii din tara pomana astfel pregatita se serveste cu mamaliga, varza calita sau cu branza si oua. La noi in Oltenia se serveste simplu cu muraturi taranesti:In acelasi fel se servesc si muschiul si carnatii dupa ce au stat cateva zile la fum:

Pofta Buna!