Bine v-am găsit în Noul An!
Cu greu m-am despărțit de 2014...
2014 o să rămână anul meu de referință: cel mai greu și mai frumos an, anul în care s-a născut Boroboață:
Cele mai frumoase, mai înălțătoare, mai sfinte, mai Dumnezeiești clipe din toată viața mea le-am trăit in 2014. Pe de o parte au fost emoțiile legate de naștere cu toată furtuna de evenimente care a năvălit peste mine iar pe de altă parte au fost acele stări de exaltare spirituală, acea putere interioara desăvârșită pe care am primit-o de la Dumnezeu tocmai pentru a depăși momentele grele (căci momentele grele au fost multe, multe).
Și tot in 2014 a îngăduit Dumnezeu să-mi fie aproape cele mai minunate fiinte de pe pământ: începând cu medicii care m-au îngrijit, continuând cu măicuțele de la Brâncoveni care m-au sfătuit permanent și s-au rugat pentru sănătatea mea, apoi rudele și prietenii care m-au susținut moral sau material, după caz. Tuturor le multumesc în egală măsură și le doresc tot binele din lume!!!
Așa a fost pentru mine 2014:
In
ianuarie, dupa sărbători mi-am reluat programul obișnuit de somn si tricotat/croșetat
Spre sfarsitul lunii am fost internată in spital și cam așa am rămas până am născut.
P 18
februarie, dimineata, am fost operată. De ce îmi era cel mai teamă, n-am scăpat: bebe a fost dus la terapie intensiva nou-născuți.
Știam de la TV (de la Antene cred) că acolo condițiile sunt mizere și că bebelușii sunt neglijați dar s-a dovedit că nu era deloc adevărat. Doar că mititelul meu a făcut icter și a trebuit să stea la fototerapie mai multe zile, abia pe 3
Martie l-am luat acasă. Era o zi cam mohorîtă, cu ploaie.
A urmat o perioadă foarte obositoare pentru noi: bebe mânca din trei în trei ore și ziua și noaptea... veșnic schimbam scutece, puneam mașina să spele rufe, sterilizam biberoane, călcam, etc Ne-am mai liniștit puțin atunci când contrar sfaturilor primite l-am luat să doarmă cu noi în pat:
co-sleeping cum spune americanul. A fost primul pas important in viața mea de mămica, pasul hotărâtor să zic așa, cel care mi-a dat încredere în instinctele mele. De aici totul a curs mult mai lin...
Când a împlinit o lună l-am sărbătorit pe Radu cu un tort de mandarine și frișcă:
La două luni am făcut un tort cu piersici delicios:
Pe 23 aprilie l-am sărbătorit din nou, de fapt i-am sărbatorit și pe el și pe tati. De data asa am făcut un tort cu multă nucă. Betty a fost și ea prezentă la degustare.
Vremea a continuat să se încălzeazcă, Răducu a mai crescut...
Pe 1 Mai ne-am plimbat pentru întâia dată în parc, toți trei.
A urmat botezul.
și mutarea noastră la mama. Am mai venit la Craiova doar pentru tratamentul meu sau pentru vaccinurile lui Radu, câteva zile pe lună.
În rest... ne-am bucurat de soare, de natură, de aerul placut, de bunătatea și înțelepciunea oamenilor de la țară.
Printre picături mi-am reluat lucrul de mână
și lectura. Soțul meu m-a cadorisit cu un smartphone, o tabletă și conexiune wireles așa că am instalat o mini cinematecă în aer liber.
Am profitat din plin de roadele verii:
am pregătit salate de fructe și sorbeturi
dar, mai ales, am servit gustări rustice cum este această mămăligă în pături:
Ne-am continuat plimbările la Brâncoveni
ori la Biserica din sat
La inceputul lunii august m-am operat dar cu toate astea viața noastră a curs firesc. Am plecat chiar într-o excursie la Olanesti deși încă purtam drenă.
In septembrie am facut o altă excursie: Târgu-Jiu -Tismana -Drobeta-Turnu-Severin
In octombrie l-am sărbătorit pa tati în cadru extins :)) De data aceasta am comandat un tort joffre:
În toamnă ne-am mutat din nou la Craiova și eu am reînceput tratamentul, motiv pentru care nu prea am fost în formă. Sărbătorile de iarna au fost totuși foarte frumoase pentru noi:
Acum sper într-un 2015 cu plimbări mai lungi, cu mult mai multe momente de relaxare în familie, cu liniște și mult spor la lectură și lucru de mână. E pentru mine încă un an de concediu maternal de care încerc să profit.
Vă doresc tuturor un An Nou exceptional!
✍ Niko
