"M-am născut român şi trăind în atmosfera religioasă autohtonă, cu slujbele bisericeşti şi tradiţiile obşteşti ale poporului (colinde, irozi, pomeni, denii, Rusalii, mucenici), cu bunici credincioşi şi o mamă evlavioasă, s-au format în mine sentimentul şi convingerea că Iisus este prezent pretutindeni, că atât în Altar cât şi în suflete oamenii se întâlnesc cu El, că El pluteşte în văzduh cu toţi Îngerii Lui, ajutându-ne să ne sfinţim şi să ne mântuim.
Relaţia cu Iisus era naturală, familiară şi permanentă, viaţa fiind inimaginabilă fără El. Mi se părea că aşa a fost dintotdeauna şi aşa va fi necontenit. Dumnezeu dădea plinătate sufletului meu. El răspundea necesităţii de curăţie, desăvârşire şi ideal din mine. Nu am avut o educaţie religioasă şi cu atât mai puţin o instrucţie teologică, ba chiar creştinii şi preoţii pe care i-am cunoscut atunci, cu mici excepţii, puteau deruta şi pe un convins credincios. Pe mine însă nu m-a tulburat nimic, ci mai vârtos am tins spre sfinţenia pe care o simţeam plutind pretutindeni şi care încălzea sufletul meu de copil şi de tânăr. Atmosfera spirituală în care am trăit pruncia a fost eficace în religiozitatea mea de o viaţă întreagă, căci nu instrucţia este esenţială, ci trăirea cu Dumnezeu împreună. "
... asa incepe cartea scrisa de Ioan Ianolide. Una din ele, caci din cate am citit marturisitorul ne-a lasat trei manuscrise. Eu am gasit-o in format pdf
aici (cu bebe langa mine e mai comod sa citesc de pe telefon).
Pentru cei care citesc genul acesta de lectura cartea nu e o surpriza, doar eu sunt putin "defazata". Am citit recenzii ale ei multe si minunate, cu unele dintre ele m-am contopit de-a dreptul...
Mi-am amintit apoi de o leapsa cu carti de acum ceva vreme in care trebuia sa numim o carte care ne-a schimbat viata. Mi se pare o naivitate ce am scris atunci. Daca ar trebui sa raspund acum as spune fara sa clipesc "Intoarcerea la Hristos".
"Intoarcerea la Hristos" nu e o carte care merita citita, e o carte care obligatoriu trebuie citita de toata suflarea romaneasca!
