Retrospectiva 2013

 Pentru mine 2013 a fost un an greu si frumos in egala masura. A fost plin de provocari si de incercari grele dar toate astea m-au facut sa cresc spiritual, sa ma apropii si mai mult de Dumnezeu. Nu pot fi decat recunoscatoare...

Pentru blogul meu 2013 a fost anul cu cele mai putine postari si cele mai putine accesari.  A fost saracit de domeniul de la google la care am renuntat si implicit a primit o noua adresa, mai putin cunoscuta. Am observat ca am pierdut si imagini la anumite postari, sper sa gasesc timpul necesar pentru a le reaseza.

Profesional am traversat o perioada dificila. Am fost promovata la finalul anului trecut si 2013 a inceput in forta. Cu toate eforturile mele de a depasi tensiunile inerente am simtit ca nu pot face fata situatiei si mi-am prezentat demisia chiar in luna Ianuarie. Slava Domnului, am primit intelegere si sprijin din partea conducerii asa ca m-am razgandit si mi-am continuat activitatea. Apoi s-a intamplat un lucru extraordinar: am aflat ca sunt insarcinata. Din acel moment nimic nu a mai fost la fel.

In primavara a inflorit pentru prima data magnolia noastra. Cat ne-am bucurat... mama mea o ingrijeste de 5 ani...

Ne-am dus sa o vedem intr-o seara si am primit bonus un apus de soare splendid:

Si personal am traversat o perioada dificila. In Martie o viroza cumplita ne-a tinut la pat cateva zile (pe mine si pe cei cu care am intrat in contact). Din nefericire bebelusul meu n-a rezistat.  

Viata a mers insa mai departe:

 

La inceputul lunii Iunie am mers din nou la Salina Ocnele Mari:

Cura de aer sarat m-a ajutat sa inving bronsita cu care ma luptam de multa vreme.
In Iulie am mers la Prislop pentru a-i cere ajutorul Parintelui Arsenie Boca.

Am povestit cat m-a marcat acest pelerinaj si la momentul acela nici macar nu stiam ca Parintele ma ajutase deja: pentru a doua oara eram insarcinata.
De data asta totul a fost mai greu, mai apasator. Au urmat serii lungi de analize, vizite la medici si tratamente. Au fost starile de rau de la inceputul sarcinii, nesfarsitele stari de oboseala, o deplasare de placenta exact in perioada in care d-na obstetrician era plecata in concediu si multe altele.
Slava Domnului, pana acum am depasit toate obstacolele.

Activitatea mea in bucatarie s-a desfasurat in nota obisnuita:

In August din nou am avut momente frumoase: am primit vizita rudelor din Israel, rude cu care nu mai comunicasem decat prin internet.

A urmat toamna blanda si bogata de ale carei roade ne bucuram chiar si acum :

Incepand din luna Octombrie sunt in concediu medical. Mi s-a explicat ca nu se poate altfel si eu m-am conformat. 

Mama nu a putut beneficia de ajutor din partea noastra asa ca a dirijat singura lucrarile de toamna precum aratul gradinii, curatatul pomilor, strangerea aracilor, etc

La pregatirea porcului a primit insa ajutorul sotului meu. Nu se putea altfel :))

Acum e final de Decembrie.

Magnolia noastra e pregatita sa inceapa Noul An. Si noi la fel!

Claca - "In asteptarea Craciunului"

M-am hotarat sa particip si eu la concursul organizat de KaBea cu o umila decoratiune facuta de manutele mele pentru Craciunul trecut :))

Daca doriti sa participati regulile sunt simple:

*daca aveti blog, postati lucrarea acolo si lasati AICI comentariu cu link-ul catre postare.

 *daca nu aveti timp de postare sau nu aveti blog, trimiteti creatia voastra la email: kabea74@yahoo.com

*perioada de participare este 13 noiembrie 2013 - 13 decembrie 2013

Premiile sunt  foarte frumoase. Mult succes tuturor participantilor!

Paturici pentru bebelusi

Ma tot plangeam sotului meu ca n-am si eu un scaun comod in care sa stau sa citesc sau sa tricotez  asa ca  a scotocit saracul de el internetul si mi-a comandat acest minunat balansoar colonial:

 Iar astazi, fiind o zi feerica de iarna, l-am asezat linga fereastra si mi-am reluat lucrul de mana. Am reusit sa mai finalizez cate ceva

Paturica I:

Este executata din fir de mohair iar modelul  este identic pe ambele fete. Aici gasiti instructiunile de lucru (eu m-am ghidat dupa imagini) iar aici sursa de inspiratie.
Up date: am gasit si pe you tube un tutorial

 

   

Paturica II:

 

Este executata din lana 100% naturala comandata de aici iar modelul este numit bubble. Aici gasiti instructiunile de lucru.

 

De maine ma intorc la gobelin.

Romania - pamant de AUR

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Dimitrie!
Bunicul meu patern se numea Dumitru si in fiecare an la aceasta data ne adunam in jurul mesei pregatite de bunica. Masa era invariabil innobilata de placintele moldovenesti...

 Astazi, in amintirea bunicilor mei dragi, pregatesc placinta cu dovleac. Si tot in amintirea lor va ofer acest film depre Romania:


ROUMANIE -La Terre en Or- from SOMETHINGMORE on Vimeo.

Ce mai cos - goblen V

Pentru ca iubesc motivele florale am facut o comanda noua la Hudema's si printre picaturi incerc sa le lucrez. Intentionez sa decorez cu ele holul care acum pare usor banal.

Am ales trei reproduceri dupa carti postale vintage si pentru contrast doua modele cu fond negru:

- - -

Unul din ele e deja inramat si asezat pe perete:

Prietenul meu, ingerul

Un film minunat, cum n-am mai vazut de multa vreme...

Prislop

Am fost ieri la mormantul Parintelui Arsenie Boca. A fost inaltator, o sa va povestesc.

Later edit:
Sub indrumarea maicutelor de la Manastirea Brancoveni am cumparat si citit o parte din cartile scrise de Parintele Arsenie Boca si tot la indemnul lor discret am vizitat acum "mormantul cald".

Am pornit la drum in dimineata Sfantului Ilie. Desi initial intentionam sa ajungem la Prislop cu o excursie organizata de Mitropolia Olteniei am schimbat pe ultima suta de metri toate planurile. Drept urmare ne-a ramas foarte putin timp pentru a cumpara si a pregati cele necesare pentru drum dar chiar si acum cand privesc in urma imi dau seama ca totul, pina in cele mai mici detalii, a fost perfect...

Din lipsa gps-ului si a indicatoarelor necesare am ratat centura ocolitoare a orasului lui Constantin Brancusi si la un moment dat mi s-a taiat respiratia: ne aflam in fata coloanei sacrificiului infinit pe care (culmea) nu o vazusem pe viu pana atunci.

Intre Petrosani si Hateg, valea se largeste lasand loc cerului.  

Era incredibil de senin in ziua aceea...

Dupa aproape patru ore de mers am ajuns.

Priviti cat de frumoasa e manastirea:

Biserica este foarte veche (pe wikipedia scrie ca nu se cunosc inceputurile manastirii) dar in ciuda acestui lucru are o personalitate aparte.   

Putinele corpuri destinate activitatilor adminitrative  au istorii diferite si vorbesc singure, prin infatisare, despre perioada in care li s-a dat viata.

Peste toate acestea domneste pacea, armonia.  Totul este dublat de personalitatea Parintelui Arsenie. A fost locul sau de suflet si peste tot se vad inca urmele pasilor sai...

Cea mai mare parte a timpului (aproape doua ore) am asteptat sa ajungem la mormant.

         

Cel mai ciudat lucru este ca cele doua ore nu ni s-au parut deloc obositoare. 

Si desi au fost orele pranzului nici soarele puternic nu ne-a suparat prea tare. La un moment dat un domn din fata noastra a exclamat: Parintele Arsenie are grija de noi! Si chiar asa era: cand si cand apareau pe cer norisori care ne fereau de razele fierbinti ale soarelui. 

Am vazut acolo tot felul de oameni: de la batrani la sugari (acestia din urma insotiti de parinti veniti probabil sa multumeasca parintelui), de la paraplegici la oameni ce aveau doar un usor handicap, saraci, bogati, oameni obisnuiti, cei mai multi purtind in brate flori...  si pe fetele tuturor se citea piosenia!

A fost o experenta extraordinara!
La intoarcere am poposit pentru cateva minute si la Manastirea Lainici: