Poezia de vineri (3)

Glasul constiintei

de Sfântul Ioan Iacob - Hozevitul

Iata lumea te indeamna

La rasfatul ei

Si plecandu-te chemarii,

Prada esti destrabalarii.

Haine noi acum la moda,

Trebuie sa ai,

Iar a sufletului haina

Cum o vei pazi in taina?

Plecaciuni cu lingusire

Trebuie sa stii,

Iar cand stai la Rugaciune

Nu mai este plecaciune.

Vizitari cu multa fala

Trebuie sa faci,

Iar la Sfanta Liturghie

Stai cu inima pustie.

Cu stiintele naturii

Mintea ti-ai hranit,

Iar ceva din vesnicie

Mintea ta nimic nu stie.

Pana cand mai este vreme

Cauta-ti liman,

Daca soarele se pleaca,

Luntrea vietii se ineaca.

Fugi de lumea cea desarta

Plina de sminteli,

Si cu flacara credintii,

Tine calea pocaintii.

Lasa cartile profane

Fara capatai

Si le ia pe cele sfinte

Ca sa prinzi ceva la minte.

La prietenii din lume

Nu te potrivi,

Ci sa ai prietenie

Cu cinstita curatie.


Mintea ta este faclie

Fara untdelemn,

De la Domnul cere mila

Pana cand mai ai “festila”.

Vantul rau al necredintii

Canta la urechi,

Si de uiti “chemarea sfanta”

Vei juca precum iti canta.

Tine minte frica mortii,

Nu uita de ea,

Cine nu-i deprins s-o poarte,

Sufletul isi da la moarte.

Rugaciune cu trezvire

Cauta sa ai

Caci prin darul rugaciunii

Piere duhul uraciunii.

Inaltarea cea desarta

Grabnic s-o arunci,

Caci la gandul inaltarii

Bate vantul desfranarii.

Cu naravul trandavirii

Nu calatori,

Caci pe urma trandavirii

Vine boala nesimtirii.

Fii cu dragoste curata

Catre Dumnezeu,

Parasind pe cea trupeasca

Pentru cea Dumnezeiasca.

Spre adancul umilintii

Pleaca-te mereu,

Caci din “apa umilintii”

Au baut in viata sfintii.