luni, august 17, 2009

Hram de ADORMIREA MAICII DOMNULUI



In primul rand LA MULTI ANI! pentru toti aceia care si-au sarbatorit pe 15 august ziua numelui. Imi cer scuze pentru urarea intarziata, nu m-am apropiat de calculator cateva zile.
Desi sotul meu s-a intors acasa vineri destul de tarziu (in jurul orei 22) si am amanat plecarea pentru dimineata am reusit sa ajungem la Bistrita asa cum ne propusesem.
Ca intotdeauna am zarit de departe semnul ca ne apropiem de destinatie (Manastirea Arnota, alba ca spuma laptelui).

Cativa kilometri si am ajuns. Aici aglomeratie, multe masini si o mare de pelerini veniti la sarbatoare.

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul erau asezate afara pentru a se putea inchina la ele toata lumea sosita:Ne-am asezat si noi la rand. Mirosea a mir si a parfum de trandafiri. Am aprins apoi lumanari si am lasat un pomelnic. N-am putut sta in biserica la slujba decat cateva minute pentru ca mamei ii era rau de la caldura si fum. Am ascultat insa din curte finalul slujbei in timp ce am admirat multimea de flori si tacerea sfanta a muntilor (martori de veacuri la astfel de evenimente):
 

5 comentarii:

  1. Hai sa-ti spun o faza: stii ca ti-am recunoscut sotul cand stateam la coada la Sfantul? L-am recunoscut din pozele de pe blog, dar pe tine nu te-am vazut.
    Am fost si noi, cu Anna si cu socrii. M-am uitat atent la poze pentru ca eu eram la coada cand sotul tau facea poze in directia raclei. Ar fi fost misto sa ma vad la tine pe blog in fotografii, nu? Mica lume!
    Si... multumim de urari, noi toti suntem Marii, adica toti trei. Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mari, dupa ce am citit comentariul tau am vizualizat si eu toate fotografiile si filmul dar nu te-am vazut. Nu mai stiu exact cum a fost, am impresia ca imediat dupa ce ne-am inchinat la moaste eu am intrat cu mama in biserica iar sotul meu a ramas afara pentru ca nu era imbracat adecvat :) Poate de asta nu m-ai vazut dar sa stii ca si el te citeste, daca il mai vezi poti sa-i spui cine esti.
    Chiar ca e mica lumea!
    Te imbratisam si noi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai da, sotul tau era singur si facea fotografii. Avea parca pantaloni pana la genunchi, sau ma insel? Oricum, ar fi fost caraghios sa abordez omul si sa-i spun: Stii? Eu sunt tipa cu blogul cutare, ai auzit cumva de mine? Citesc blogul sotiei tale...ea unde e?
    Ma umfla rasul si daca imi inchipui cum ar fi fost faza...
    In fine, ne intersectam noi vreodata pe aici... Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa e, avea pantaloni scurti. In mod sigur l-ai recunoscut. Citind comentariul tau anterior si pe el l-a bufnit rasul dar ti-am zis sa-l abordezi daca il mai vezi pentru ca el e mult mai plimbaret decat mine. Se ocupa de service la echipamentele IT si de multe ori mi se intampla sa imi spuna diversi oameni ca l-au intalnit.
    Poate ne intersectam, acum eu sunt putin stresata pentru ca am multe probleme de rezolvat.
    Te pup si eu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumos blog, citesc cu placere lucruri foarte interesante , va pup Maia

    RăspundețiȘtergere


Va multumesc mult pentru vizita si comentarii.
Daca nu va raspund va rog sa ma iertati, inseamna ca Raducu imi
cere toata atentia.

✍ Niko

Totalul afișărilor de pagină